cu vertebre aurii și brațele-i zvelte fugi
cei doi heruvimi se iubiră ce mult revărsați
peste pragul câtorva instincte grăbite
risipiți îndârjit și lumește de graba de-a fi
au rămas imagini capricii craniul său
de păpușă gesturi vagi și crâmpeie
din pulberea sufletului
scufundând o poveste atât de frumoasă
viața heruvimilor e-o privighetoare trufașă
un carnaval și o mască mistuind în trup
fluturele-i blând sidefiu
să rămân ce săracă
urcă vaiere ostenitele-i victime noi
din lumea care-l chema și-l voia nebulos
animalică și cețoasă
îmi ating rănile stinse încet
mă încumet să le și recunosc
privind la viață