Ai râs
Și-n sunetul nebănuit am auzit
Cum lumea mi s-a pus
La picioare
Și mi s-a dăruit cu tot ce are ea
Mai bun
Și mai frumos.

Mi-ai spus că mă iubești
Și am simțit cum lumea mi-a intrat
În inimă
Făcându-și loc
Lângă imaginea ta
De mult prinsă acolo
Între două bătăi.

Acolo de unde am aruncat în întuneric
Toate fuioarele de gând negru
Care rămăseseră de la ultima
Moarte.

Și atunci când ai rostit
Numele meu
M-am înălțat către cer
Ca să pot să strig
Cât de mult te simt
În mine,
În fiecare ungher, în fiecare
Secundă.

Acum mă odihnesc
Ca să pot să încep să te simt din nou
Cum îmi cuprinzi mintea
Și îmi îndemni simțurile
Să râdă și ele în soarele
Pe care mi l-ai arătat
Din nou și din nou și
Din nou.