Mai sunt războaie și între palate
Astea-s fără compromis,
Își dau cuțite pe la spate
N-au învingători și nici învins.

Războiul din poezie
Multora nu se arată
E-o intrigă mai delicată
Muza-i tot mereu lezată.

Așa-i și-n universul meu
Am o muză egoistă
O mare uriașă de tupeu
E o artistă narcisistă.

Îmi strică des intimitatea, tihna,
Confortul, relaxarea și odihna,
Toate astea n-au măsură
Miroase a dictatură.

Îmi strică și orele de somn
Da-mi ia ceva din suferință,
Asta-i bine-ntr-o privință
Nu vrea s-o am pe conștiință.

Lumea-i dăltuită de Dumnezeu,care
Mi-a dat identitate, locul in careu,
Da-n sfera ei necunoscută
E o artistă nestiută.

Imi mai dictează subiecte
Texte, pretexte, sentimente,
Când mă încarc emoțional
Doamna-i pusă pe scandal.
Epilog.
Am de gând s-o pun pe jar
Și-o să fug de-a ei ispită
O bag o lună în șomaj(dar)
Va fi mai nefericită.

Atuncea înțeleg eu bine
Că ea există doar prin mine
Și clipele-i de libertate
Sunt clipe de singurătate.
Similitudini.
"Decât sângele cel negru
Þi-l răpește lipitoarea
Dar femeia-ți ia puterea
Mintea, banii și onoarea."

Strofa a treia din ghilimele
este de imprumut de la G.Cosbuc.