Îmi scald privirea în poveștile cu flori
iar mușețelul mi-l apropii
să-mi țină trena de culori.
Culeg din rouă frumusețea verii
mă îmbăt zâmbind sorbind din ea
cu picăturile de soare
îmi construiesc o stea.

Mă întind timid pe o piatră
săpată adânc de ploi,
îmi flutur părul ca un copil vioi
să prind un fluture aș vrea,
o coroniță din petele
să împletesc cu mâna mea.



Dar e târziu, culoarea verii mă sărută
desculță prin iarbă, praf mă întorc acasă
cu sufletul mai gol dar plin de flori
rămân aceeași, o stea fără de rost.