În cinci minute trenul pleaca
Mă uit pe geam, peronu-i gol
Am gura-amară , parcă-i seacă
De nerăbdare ies pe hol
Bagajul meu, suflet și pâine
Și hainele-s de împrumut
Îmi cumpăr eu dar nu azi, mâine
Căci vreau s-o iau de la-nceput
Fumez adânc tigarea vieții
Pân-o termin sunt lămurit
De n-ai să vii din umbra ceții
În mine totul a murit
În tren e lumea liniștită
Se duc aiurea fiecare
Ca mintea mea ce-i rătăcită
Adânc prin fumul de țigare
Grabit, un călător aleargă
Trăgând cu greu de geamantan
Și el cu trenul o să meargă
Doar tu imi dai speranțe-n van
Þigarea-i arsă jumătate
Sunt supărat, am obosit
În piept inima tare-mi bate
Căci nu te văd, tu n-ai venit
Îmi rod o unghie, gest nervos
Mai trag un fum, oftez din piept
Îmi este dor de-un chip frumos
Degeaba însă îl aștept
Se pune trenul în mișcare
Nu mai suport să vad peronul
În ochii mei țașnesc izvoare
Și-n suflet se așează dorul
Mă trag în spate dărâmat
M-aș rezema să nu cad jos
Mă-ntorc în tren îndurerat
Mă simt pierdut, mă simt sleios
O voce caldă îmi șoptește
Și-mi dă-n timpane un ciocan
Mă-ntorc și vocea îmi zâmbeste :
-Eu sunt in tren! Uite-mă Dan!