gângania asta din crâșmă a început să-mi fie dragă.
-începu guraliver perorația bahică -
de aia vin aici zi de zi, de aia vin
să-mi văd iubita cum dansează languros pe masă.
să-mi văd gângania asta, care
ca o femeie mândră nu mă bagă-n seamă.
așteaptă s-o abordez, să-i dau de băut, să-i dau...
hai să-ți zic visul meu, fiule, hai să-ți zic -
șezi și tu aici, lângă mine, și fii atent !
să nu care cumva să cazi sedus de ea, să nu care cumva....
c-apoi nu mai scapi, nu...și vei reveni aici s-o vezi.
s-o vezi - vei reveni.

despre finuța, așa am botezat-o, pot spune că e
femeia gânganie perfectă…
nu face zgomot, pășește grațios pe masă, tace și tace și tace...
știe de fiecare dată când vin. e aici la masa asta scorojită,
așteaptă cuminte până mă așez.
abia atunci se apropie la juma de metru de mine și mă privește.
nu se mai mișcă din acel loc până nu plec.
draga mea iubită e aici. privește-o, dar nu te atașa de ea, nu...
că altfel ai să revii aici. ai să revii.

am visat - zice– am visat că gângania s-a transformat în zână.
că mă cunoaște mai bine decât oricine, chiar și decât mine -
mi-a zis așa : gură, te vei lepăda de tine de 3 ori, te vei lepăda -
și ceasul va suna. apoi lângă mine vei sta...
tinere, când am văzut prima dată gângania
scriindu-se pe perete cu mersu-i grațios
am luat-o în palmă, am pus-o pe masă
și i-am urmărit reacțiile.
a măsurat masa până la marginea ei,
s-a întors și s-a oprit lângă degetul meu mare, măsurându-l ,
mi s-a urcat pe mână măsurând-o .
și m-a mușcat apoi. da, m-a mușcat – afurisita -
apoi a început să crească.. .

mai întâi cât un bondar, după aia cât o libelulă.
cât corbul apoi. și-n urmă cât o zână…

și-a început să semene cu mine.
mi-a zis, hai gură, dă-mi de băut, îmbată-mă !
dacă nu poți face asta nu mai bea nici tu atât,
că îți pierzi mințile și nu-i frumos, măi băiatule ! -
gângania avea exact vocea mea, ochii mei, ticurile mele
m-am speriat și mi-am zis
nu mă mai recunosc!

și-a fost prima mea lepădare…

apoi gângania mi-a povestit despre viața mea -
prima poftă, a doua iubire, a treia trădare, a patra beție...
despre neant și despre numele trandafirului mi-a vorbit,
despre ecoul din noi... și despre încrâncenări ... -
ascultam gângania aiurit și nu înțelegeam nimic.
eram hipnotizat - simțeam că
nu mai sunt eu.

și asta a fost a doua mea lepădare de sine...

după aia gângania m-a sărutat pe gură și m-a mușcat,
ah, m-a mușcat afur’sita.
simțeam că lumi se schimbă, că m-arunc afară din lume,
că devin una cu gângania, că înțeleg esența universului ,
că știu că nu știu nimic -
că mă sinucid și că mă nasc totodată.
știam totul, doar eu nu mă mai știam
de parcă am devenit altul

și a treia lepădare de mine mi-am fost...

îndată a sunat ceasul și m-am trezit tot în crâșmă
cu gângania asta care mi-a devenit dragă!
de aia vin aici, zilnic, de aia vin,
să-mi văd iubita cum dansează pe masă.
să nu care cumva să cazi sedus de ea, tinere,
să nu care cumva....
c-apoi nu mai scapi nici tu, nu...
și vei veni s-o revezi.
s-o vezi vei reveni.