o singură dată
doar o singură dată am vrut să sărut moartea
ca un tânăr îndrăgostit ce eram
(doamne ce vremuri)
și tocmai atunci proasta satului a podidit-o sângele pe nas și pe gură
și mă întrebam și eu ca tuta de ce oare?
ce-i drept moartea nu mai donase demult sânge
așa cum se obișnuiește pe la noi prin părțile locului
unde donatorii își amanetează sângele ultimei vibrații
până la ultima picatură
în schimbul unui pranz copios
cică nu mai pot respira de-atâta sânge
sângele egoist care ne sufocă mormintele
toboșarul vesel al cimitirelor goale
nebunul trâmbițând în surdină ultimul requiem