Pulsează în cenușa fierbinte un dor
Cu ochi fosforescenți și aripi de condor,
Este eul meu răzvrătit de sine
Pipăind o lume oarbă presărată printre ruine.

Stau agățate de aer fantasme ireale
Bombardând cu atomi ființări ideale
Înlăuntrul omului în care se coagulează binele,
Prin conștiința alterată zboară sinusoidal albinele.

Văd nepătrunsul mușcând din oasele
Lichefiate mișcându-se pe aleile cerului căzut în crevasele
Luminii, acolo unde o populație de orbi se joacă
Cu vederea rostogolită sub formă de zaruri pe o imagine seacă.

Percep nevăzutul dincolo de marginea imperceptibilului
Revelat de credința ce creează omul cu materia perfectibilului,
“Da” –urile și “Nu” –urile se încolăcesc pe axa religiei,
Viața-i o monedă de schimb cu moartea, cu durerea – capul efigiei.

Transpir cunoașterea prin porii intelectului
Și actele gândirii reprezintă arborescența efectului
Personal transpus în activități creatoare,
Voința – avion zboară cu ale spiritului reactoare.