Sunt iarăși trista și am ochii plini de lacrimi
Cu mintea-ntunecată și corpul plin de patimi
Cu pixul într-o mana și-o foaie albă-n alta
Încerc sa meditez..oare îmi merit soarta?

Cu ochii plini de lacrimi încerc s-adorm
Visez că urc pe trepte și-apoi că le cobor
Visez doar linii drepte,apoi visez că mor
Cu ochii încă-n lacrimi,eu oare dorm sau oare..mor?

Cine sunt eu?
Nu am cerut și nu am zis când sa ma nasc
Si-apoi ma-întreb:
eu dacă mor,am sa renasc?

E viata mea, e trista și e goala
Ca foaia aceea..alba,goala și banala...