poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-09 | |
I
Vișine roșii,grele, de-acum putrezite de parcă un soare leneș a mușcat din frăgezimea pură,cărnoasă a pulpei de vișină și a lăsat un țesut mov,lipicios, în care o gâză neagră și mică se va lipi îndulcindu-și firavele mustăți. II Un freamăt simplu, dulce în liniștea lui, mângâie crengile aplecate de coptura matură a fructelor, în paloarea răcoroasă a soarelui umbrit de nori. III Trandafirii înroșesc zarea fiind, din unghiul din care privesc, de pe iarba uscată, mai înalți decât gardul de lemn nevopsit ce mărginește curtea. IV Strada-mi e atât de cunoscută... în față e pustiu - doar freamăt natural... în schimb, încolo,spre oraș, din gropile săpate de muncitorii cu veste fosforescente saltă pământ și colb: în aer fuzionează cu respirația trecătorilor - infuzie de praf. V Se-anunță-a ploaie-n văzduh, dar se va retrage -mpreună cu aburii liliachii de pe cer, va lăsa praful să se ridice continuu, ca un duh, și va aduce-n apus, odată cu valurile de foc arzând în furtună, eternele garoafe-n mister; Gândurile-mi sunt atât de sus, se detașează de minte și se-agață de primul colț de lună, pe-aripa vântului efemer.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate