flori în jurul casei

fântâna mereu descoperită

în grădină, pe masa albă

un evantai și o pereche de cărți

ascultă foșnetul ierbii

leagănul de lemn

plânsul subțiat

de închiderea pleoapei

umbra apropiindu-se-ncet

ca o ghilotină

cu aripi

ce îi lipsește morții mai mult

decât să fie mamă?

să-și mângâie copilul

cu ochii stinși

cu tăcerea solemnă

și zâmbetul

nesculptat de vremelnicie