De unde gustul ăsta atat’ de-amar?
De unde curge-atâta fiere-n noi?
De ce-mi e sufletul murdar?
De ce împroșcă-n mine, cu noroi?

De ce-mi sunt buzele uscate,
Și palmele mânjite cu sângele lor,
Când ei, ei n-au avut dreptate,
Și ei, ei m-au dedat morților!...

De unde atâta scârba pe chipul meu?
Când ei sunt cei ce-au păcătuit!
Ei sunt criminalii!...

De când s-a strâns atâta sare pe genele tale?
De ce? Și mai ales de unde,
De unde atâta doliu, în ochii tăi albaștri?