De lumea aceasta cea veche-n sfârșit ești sătul

Păstorule o turn Eiffel în zori behăie turma de poduri destul

Tu te-ai săturat să trăiești în antichitatea romană și greacă

Vechi până și automobilele-aici pot să treacă
A rămas doar religia nouă și simplă așa
Ca hangarele din Port-Aviation singură ea

În Europa doar tu nu ai Creștinismule antichitate
Dintre europeni dumneata Papa Pius al X-lea ești primul în modernitate

Iar tu te reții de rușine pândit de ferești
Să intri-n biserică în dimineața aceasta și să te spovedești
Citești cataloage prospecte afișe ce urlă în gura mare
Iată poezia acestei dimineți pentru proză există ziare
Există livrări de 25 de centime gemând de polițiste-aventuri
Portrete de mari oameni sub titluri diverse lecturi

Azi dimineață-am văzut o simpatică stradă dar numele i l-am uitat
Ca trâmbiță soarelui nouă era și gătită curat
Muncitorii directorii și frumoasele steno-dactilografe
De luni dimineața și până sâmbătă seara de patru ori zilnic o străbat
Aici de trei ore dimineața sirena se vaietă
Latră un clopot coleric aici spre amiază
Inscripțiile de pe ziduri și firme
Avizele plăcile ca papagalii tot țipă să se afirme
Îmi place mult grația străzii acesteia industriale
Dintre rue Aumont-Thieville și avenue de Ternes la Paris

Iată tânăra stradă ți tu ești doar un copilandru
Pe care-l îmbracă maică-ta-n alb și albastru
Ești foarte pios și ca lui Rene Dalize prietenul tău cel mai vechi lui și ție
Mai drag decât fastul Bisericii nu poate nimic să vă fie
E ora nouă se-aprind felinarele din dormitor voi ieșiți pe ascuns
Vă rugați toată noaptea-n capela colegiului
Pe când profunzime-adorabilă și veșnică de ametist
Se-nvârte de-a pururea gloria strălucitoare-a lui Crist
E splendidul crin pe care noi toți îl sădim în pământ
E torța cu părul de purpură ce nu se stinge în vânt
E fiul cel palid și rumen al mamei prea îndurerate
E pomul stufos totdeauna de rugile toate
E stâlpul cel dublu de cinste și eternitate
E steaua cu șase ramuri spre glie
E Dumnezeul ce vinerea moare și duminica-nvie
E Cristul ce urcă la cer decât aviatorii mai bine
În lume recordu-nălțimii-l deține

Pupilă - al ochiului Crist
A douăzecea pupilă a veacurilor el se descurcă
Și-n văzduh ca Isus acest veac preschimbat într-o pasăre urcă
Demonii capu-și ridică din hăuri de-aceea
Ei spun că-l imită pe Simon Magul din Iudeea
Și țipă că dacă el știe să fure să-i spună că-i fur
Îngerii zboară frumosului zburător împrejur
Icar Enoh Ilie Apolloniu din Tiana
În jurul primului aeroplan își amplifică goana
Și uneori depărtându-se-i lasă să treacă pe cei ce duc Sfânta Cuminecătură
Acești preoți ce urcă etern înălțând azima pură
Avionul coboară-n sfârșit făr' a-nchide aripile suple
Cerul atunci de milioane de rândunele se umple
Corbi șoimi bufnițe vin scuturându-și aripile-acu
Vin din Africa 'ibiși flamingi marabu
Pasărea Roc de poeți și povestitori celebrată
În gheare cu craniul lui Adam primul cap se arată
Acvila se năpustește din zări scoțând țipete și
De prin Americi vine micuța colibri
Din China iată pihii cu trupul lung și suplu
Ce au doar o aripă și care zboară-n cuplu
Columba-apoi cast spirit urmând-o multă vreme
Pasărea-liră mândrul păun cu ochi pe pene
Și fenix rugu-acesta din sine renăscând
Cenușa și-o așterne o clipă pe pământ
Sirenele plecând din periculoase chei
Sosesc cu minunatul lor cântec toate trei
Și acvile și fenicși și pihii de prin China
Fraternizează iată în zboruri cu mașina

Singur tu umbli acum în Paris prin mulțime
Cu mugete turme de autobuze trec foarte aproape de tine
Te strânge neliniștea dragostei de beregată
De parcă n-ar mai trebui să fii tu iubit niciodată
Dacă-n vechime-ai trăit într-o mănăstire tu te-ai îngropa rupt de lume
Vă este rușine când vă surprindeți spunând o rugăciune
De tine-ți bați joc și ca focul Infernului râsu-ți sclipește pe față
Scânteile lui auresc în esență întreaga ta viață
E un tablou ce-atârnă într-un obscur muzeu
Și uneori de-aproape să-l vezi nu-ți este greu

Azi umbli-n Paris și femeile-s însângerate din plin
Era de nu mi-aș aduce aminte era frumusețea-n declin
Încinsă-n văpăi m-a privit Notre-Dame la Chartres
Sângele de Sacre-Coeur m-a inundat în Montmartre
Prea fericitele vorbe m-au îmbolnăvit să le-ascult
Un rău rușinos e iubirea de care sufăr de mult
Și obsedanta imagine și în neliniște și-n insomnie în viață te ține
Imaginea asta ce trece-i mereu lângă tine

Pe țărmul Mediteranei tu umbli acum
Pe sub lămâi tot anul în floare și dulce parfum
Cu prietenii-n barcă te plimbi tu aci
Din Menton este unul din Nisa un altul și doi din Turbie
Cu groază privim adâncimi caracatițele lor
Și peștii înoată printre alge imagini de Mântuitor

Ești la un han în grădină pe-aproape de Praga
Te simți fericit și o roză-i pe masă ea draga
Și-n loc ca povestea-ți în proză s-o scrii urmărești după plac
În inima rozei cum doarme un verde gândac

Cu spaimă te vezi desenat în Saint-Veit în agate
Când aici te-ai văzut te-a cuprins o tristețe de moarte
Tu semeni cu Lazăr înnebunit de lumina vivace
Orologiul din cartierul evreilor merge cu inverse ace
Alene și tu de-a-ndărătelea-n viață o iei
Urcând către Hradchin și seara-ascultând de-obicei
Cântece cehe-n taverne în care te pierzi

Iată-te-apoi la Marsilia iar printre pepenii verzi

La Koblenz în hotelul numit La Gigant tu te vezi

Iată-te la Roma sub un moșmon japonez

Iată-te la Amsterdam cu-o fetișcană urâtă pe care frumoasă-o crezi tu
Și căreia mâna un student din Leyda-i ceru
Sunt camere de-nhiriat Cubicula locanda pe latinește nițel
Știu asta căci trei zile acolo am stat și la Gouda la fel

Ești la Paris în anchetă și-acest
Judecător ca pe un criminal te și pune sub stare de-arest

Ai făcut dureroase și vesele călătorii
Până ce de minciună și vârstă să știi
Ai suferit de iubire la douăzeci și la treizeci de ani
Ca un nebun am trăit irosindu-mi tot timpul în van
La mâinile tale nici nu mai cutez să mă uit și să plâng îmi tot vine
Pentru cea adorată atât pentru tot ce te-a-nspăimântat pentru tine

Cu ochi plini de lacrimi privești emigranții aceștia săraci
Cred în Dumnezeu și se roagă femeile-alăptează sugaci
Sala gării Saint-Lazare cu duhoare-o umplu-n sfârșit
În steaua lor cred precum magii de la Răsărit
Speră ca în Argentina mulți bani să câștige
Și să se întoarcă în patrie după ce-or face avere
O familie cară o plapumă roșie-ntocmai cum inima voi vi-o cărați
Plapuma asta și visele noastre sunt tot ireale
Unii rămân pe aicea să se aciuiască
Pe rue des Rosiers sau rue des Ecouffes în vreo chichineață
I-am văzut seara adesea ieșind să ia puțin aer pe stradă
Se deplasează arareori ca niște piese de șah
Sunt mai cu seamă evrei femeile lor poartă peruci
Zac cadaverice-n fund de dughene ca niște năluci
Într-un bar desfrânat în picioare tu lângă tejghea
Bei printre nenorociții aceștia de două parale-o cafea

Te afli noaptea într-un faimos restaurant

Nu-s rele aceste femei pentru ele e totul presant
Toate și cea mai urâtă-l rănesc pe amant

Ea e din Jersey fiică de-agent de poliție iată

Mâna pe care eu nu i-am văzut-o e aspră crăpată

Până la lacrimi mi-e milă de cicatricea de pe pântecul ei

Îmi umilesc iată gura pe fata sărmană cu râsul ei groaznic

Ești singur dimineața va veni
Lăptarii fac să-și sune bidoanele pe străzi
Se-ndepărtează noaptea ca splendida Metivă
E Lea cea atentă Ferdina cea parșivă
Ãsta alcool fierbinte ca pe-a ta viață-l bei
Viața-ți ce-o bei ca pe un rachiu din obicei

Mergi înspre Auteuil acasă pe jos să ajungi ți-e strădania
Să dormi printre idolii tăi din Guineea și-Oceania
Sunt Criști de-un alt fel și de-o altă credință
Sunt Criști ordinari de obscure speranțe-n ființă

Adio Adio

Soare gât retezat




Traducere preluată din "Alcooluri. Bestiarul. Vitam impendere amori", ediția Paideia, 2002.