Tomi e-un cotoi poznaș,
„Imigrant” în alt oraș,
Unde, auzise el,
Sunt tentații fel de fel.
Și nu-i riscul să te frigi,
În cozi, câinii au covrigi
Iar din cer, iubiții mei,
Plouă doar cu șoricei.
Hoinări din loc în loc,
Fără a avea noroc,
Obosit, lihnit, hai-hui.
Când să-și pună pofta-n cui,
Vede-n stradă aruncat
Un posmag. Deși stricat,
Bun de foame, ce să zic?
E mai mult decât nimic.
Bucuros cum altul nu-i,
Ia de jos posmagul lui
Și se linge pe botic.
Din tufiș, un alt pisic
Tot flămând, s-a repezit,
I-a smuls coaja și-a fugit.
Tomi-acum, cu burta goală,
Meditează la morală:

Fie pâinea cât de rea,
Tot... ți-o fură cineva.