A negru, E alb, I roşu, U verde, O de-azur,
Latentele origini vi le voi spune toate:
A e corsetul negru de muşte-ntărâtate
Ce-nchipuie în jurul cadavrului impur

Golfuri de umbră; E, aburi candízi şi corturi ’nalte,
Lănci de gheţari, regi albi şi freamăt de răsuri,
I, purpuri, sânge ftizic, râs de frumoase guri,
Cuprinse de mânie sau de beţii crispate;

U, cicluri şi vibrare de valuri verzi, genuni,
Ori liniştea adâncă a turmei pe păşuni
Şi-a urmelor săpate pe-o frunte studioasă;

O, Trâmbiţă supremă cu ţipete pierdute,
Tăcerile de Astre şi Îngeri străbătute,
– Omega, violetul ce Ochii-I îl revarsă!