poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-05 | | Oare-nțelegi tu, dulce trestioară, cum ai trăsnit adânc sub fruntea mea ca într-un templu-nalt de rugăciune pierita-mi liniște – minune? Când îmi lipsești poeme-ți scriu, iubito, și-n inima-mi te-asemăn c-o zeiță: pășești ușor, ești toat-o adiere de vis nebun și mângâiere. Când vii-nainte-mi simt cum mă cuprinde farmecul tău de mică vrăjitoare în lațul lui de foc, întins de tine, și ard mocnit, vezi-mă bine. Ai ochi frumoși, și știi că ești frumoasă! Oglinda îți șoptește: Nausicaa, ingenua cea pururi fără vină – ea unică și tu divină. Iar sufletul tău bun e o comoară. Nu-l risipi în dăruiri deșarte căci nu te prețuiesc cum se cuvine nici cel ce-a fost, nici cel ce vine. Rămâi ce ești: Iubirea mea cuminte – care mă arde cu tristețe pură și-mi freamătă în sânge caldă, gravă dorință – prea dulce otravă…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate