poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-04 | | Ai devenit ceva ce nu-ți mai semăn Ceva între ferigă și delfini Ești înțeles cu toate să te-acoperi La rădăcina florilor de crini Te faci iar început – împărtășire Te reîntorci la zero și la tot Când primăvara râde în neștire Prin miei cuminți cu verde crud în bot Se surpă-n jur drapele și nădejdea Ceasuri de foc se sting pe plinte reci Ai devenit ceva ce nu se-ncrede Decât în jertfa greilor berbeci Ne suntem tăietori și toată jertfa Unul pe muguri limpezi adormind Și altul ferecat între izvoare Cu buze împletite în argint Ne complicăm hapsân tărăgănirea În vagi dileme strângem serioși O brumă de suflare când la tine Stă toată primăvara-n ochi frumoși Întinerești la-ntrezărirea ierbii Și noi ca sub progerii pârguim Ai devenit ceva ce nu-ți mai semăn Un puști-diavol-tată-serafim Te-ntorci înspre esențe și concluzii Ceva între ferigă și delfini Deasupra te înspăimântă aspru duzii În violet de faptă să te-nchini Revii la floare, la sămânța cărnii Iar noi gătim pomeni și îndârjiri În dric se vor urca naivi nepoții Când tu probezi plângând cununi de miri Aș vrea doar să-nțeleg, să-mi fie una Dacă te-aștept să vii și ești plecat Sau dacă, nevenit dintotdeauna Vestea că vii nici nu m-a prins bărbat Că nu de alta dar scânteie strașnic În depărtări ce zările nu pot Și nu știu dacă-i semnul bucuriei Sau strigăt pentru arderea de tot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate