ea are fuste pe sub ele se strecoară pești verzi și uscate un continent întreg pe sub ape
ea țigAnca mea măritată rupe în dodii din iarbă pune sub foc inima mea la un loc un descântec soarele de la ea răsare din pântec
ea e patroana mea țigAnca lui Sile e cea mai frumoasă statuie e din os de înger e frumoasă ca un bec un neon pe sub care țânțarul elegant ca un domn înțeapă noaptea ce frumoasă e țigAnca mea când deschid cartea
aseară am inventat un limbaj am vorbit pe net mă lecuisem de moartea mea bătusem în cuie toate frunzele verii toți pomii înfloriți curgea smântână din legendele scrise pe umerii mei desena pământul Ulise
hai mai ai răbdare cu mine un pic o vreme o secundă o cratimă iar mă inundă îmi iau lumea în cap sunt angajatul tău pe vecie trece prin veac o stafie e luna
auzi depărtarea mea o să scriu pe aripa unei păsări adresa mea adresa drumului meu o să scriu mereu numele tău
ea care nici nu mă strigă eu care joc mai mereu la ruletă toți norii sau la loto distanța cortului meu din Toronto ce frumos e când ninge când vin iepuri sălbatici când ies de sub ghețuri podoabe cai unelte arme uneori și atlantici cam așa țigAnca lui Sile e cea mai frumoasă din lume patroană

și mâine