în pielea necunoscută în care alunecasem
o lună frumoasă și un adevărat festin
se pregătea tocană de măruntaie
și vin sărat
mirosul stârnea cățeii pământului

am stat pitită o vreme
dar le murise fochistul
cățeii aduseseră o tăbliță
cu numele meu(cândva le dădusem apă)
strălucea ispititor deasupra focului

îmi găsiseră chiar un loc
îi spunea locul unde nu există inimă
confortabil de altfel
pe măsura înălțimii mele

a fost bine un timp
lemne din belșug
cățeii se înmulțeau
nebunii!au mâncat luna

ba mai apăruseră și cocoșii
n-au mai cântat așa duios
de la a treia lepădare
agățați de ciocuri ca zmeii
se înălțau zorii

în roua dimineții
pielea devenea covor
pentru desfătarea picioarelor mele