1. Adu-ti aminte inraurirea florilor cand ai pasit
Spre o simtire cruda, de foc, spre albul innegrit,
Cand mana de argint ti-a daruit o viata
Si-o cruce de lumina s-o ai mereu in fatza.

2, Adu-ti aminte ce ai ales sa iei cu tine,
Sa-ti fie ajutor, sa iti dea sfaturi bune;
Nu ai gandit, doar ai simtit, pe ea sa o alegi,
Pe inima de roze, in suflet, s-o culegi.

3. Adu-ti aminte ca roua e o lacrima,
Ca-i un suspin pentru a noastra patima;
Caci noi suntem creati din praf de stele
Si totul e cenusa, se spulbera spre ele...

4. Adu-ti aminte ca floarea e un suflet,
Ca-ti daruieste al dragostei plin sipet;
Dar ea, putin cate putin, se ofileste,
Atunci cand nimeni dintre noi nu o iubeste

5. Adu-ti aminte ca ai si tu menire,
Ca duci o cruce grea, si fara de oprire;
Si sa iubesti cat poti, e tot ce iti mai spun,
Adu-ti aminte, mereu, sa fii om bun.