Hai, cartea mea, la drum, deschide poarta, hai,
Cu frâul liber treci prin teama din răscruci
Și mergi cu fruntea sus, și faima ta s-o duci,
Făcând și praf cu mersu-ți în calea care-o ai.

Pornește, deci, că-aud cum vin din urmă, vai,
Ai mei urmăritori neistoviți în munci
Și gata să-mi întreacă și-ardoarea mea de-atunci,
Când ai la prima cursă înaripații cai.

Ba nu, oprim aicea, ca să rămâi ce ești.
Deși am foc în sânge, și-ncă tărie am
În piept și în picioare, ca să mai pot să-alerg,

Oprim aicea, carte, că-avutul din povești
Nu-l vreau, nici supărare la inimă nu am
Când vin și cântă alții și laurii-și culeg.