poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-24 | |
Singur pe strazi hoinăresc
Pe nimeni eu,nu mai zăresc Cautând vreun prieten,cineva O iubire pierdută,undeva. E târziu,e prima oră în noapte Acum vorbesc singur,în șoapte Poate înebunesc sau doar gândesc La vise,speranțe ce acum trâiesc. Nu ar păsa,dacă suflet n-aș avea Si nici gândul n-ar mai fi cu ea Simtind totuși c-o iubesc și-n al ei gând mă regăsesc. Nici o mașină pe stradă nu trece Ori vre-o vietate singură și rece Sunt doar eu și al meu gând Ce singur începe a plăngând. Ajung în trista mea locuință E goală,nici urmă de ființă Mă așez în sec fotoliul meu Vazându-mă,ce singur sunt eu. Nervos,sticla de coniac îmi iau În noaptea asta,am poftă să beau Hotârăt scot o țigară din pachet Stresat gândul cu ea îl tot repet. Văd încet cum fumul se ridică Printre degete și plina sticlă Sorbesc cu poftă din țigară Totul devine cum vrea să pară. Nu sunt obosit,am poftă de viață Nici nu aștept asta dimineață Mă uit încruntat la al meu pat Cuprinzându-mă singur întristat. Acum e gol,a fost odată plin Când ne șopteam cât ne iubim Fâcănd dragoste în panzele lui Până zăreau razele răsaritului. Ducăndu-mă aceste gânduri departe Aducând aminte de a dragostei parte Þigara încet încet singură se duse Nefumată,supărată ea îmi spuse. Sticla de coniac,se înjumătățise Ducându-mă în îndepărtate vise Dar ale mele vise întunecate Sunt magic de ea pur luminate. Poate înca sentimente ard în mine Sentimente ce sunt scrise în rime Dar ea de mine vrea să uite complet Și zice că e mai bine așa,cu regret. Am zis să-ți fac pe placul tău Să te uit,să nu-ți mai fac rău Dar nu pot,fără tine nu trâiesc Și zile în șir eu tot amâgesc. Mi-e greu și mie sincer spun O iubesc,acum iubirea să răpun Încă mai cred că simte la fel Fără ea se distruge al meu țel. Cu gândul revin în locuința mea Nu s-a schimbat,a rămas așa Încerc la ea să nu mai gândesc Să nu mai plăng,să nu mai trudesc. Eu amăgindu-mă în fum si scrum Și poate ei nici nu-i pasă ce spun Dar continu-i la ea să gândesc Aducând aminte că încă o iubesc. Acum un somn de mine s-a rezemat Și cred că merg în al meu pat Singur,o să fie bine și așa Sper că voi putea dormi fără ea. Ale mele gânduri departe plecară Lăsând singur sufletul să-mi moară Sunt sătul de fum și de alcool Mă duc să joc al adormitului rol.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate