Cu ce n-am greșit?



De ce mi-e dragostea, ciulin,

Și mângâierea, buruiană,

Învățătura, chin și spin,

Și roada de smochin, doar mană?



De ce cu fiecare zi

Lumina ce-o vedeam odată

Este blestemul de-a privi

În bezna cea imaculată?



De ce și zborul mi s-a frânt,

De ce nici pasul nu mai pune,

Nici mâna - bine pe pământ -

Nici mintea – mir de rugăciune?



De ce povara de nu-mi știu

Purta nici mie, cum s-ajut

Să-și poarte crucea lui, un fiu?

De ce cu fapta, nu zbor mut?



De ce n-am știință, nu am har,

Să fiu atât de înțelept,

Încât să beau din Tine-amar,

Și să-l împart – precum e drept?



Deșertăciunea mea sub cer,

Pe-o rogojină de poem,

Doamne, din Tine, fur în ger,

Dragostea toată, din blestem…



23 iunie 2009