poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-23 | |
pribeag prin lumea-ntreagă pășesc cu dor pământul
prieten de ocară acum îmi e doar vântul seri întregi mișun prin coclaurile lumii prind țânțarii veseli din fundu văgăunii lampadoforii licurici seara-mi pregătesc albinele îmi cântă, sufletu-mi odihnesc la pas cu-alergătorii tigri și prietenoșii lei mă bucur de priveliștea dăruită de zei prin iarba stepei mă chinui să zăresc un nou orizont, dar nu cel care îl doresc o zebră nevăstuică își apără puiul de povestea mea, ciocanul și cuiul pesemne dacă într-adevăr casă n-ai mergi în hău călătorind fără alai căpriorul fruntea lată-n vânt își ține cosoroaba să nu cadă peste mine în scârțâieli armonice coliba oftează cearta cu penele nu mai încetează și fulgeră, și tună, vine ploaia-n casă mi se face foame și-o invit la masă un struț mai leneș și fricos din fire oferă un ou pentru găzduire un fulger aștept să treacă prin oala de fiertură totul se dărâmă, nu rezistă nicio armătură adorm în poala rece de sânge-nchegat în pene zvârl câte-o lespede dimineața devreme dup-o ceremonie destul de ofticoasă iau bagajul simțind că-i ruptă o coastă un elefant însetat spre mine se agită și calcă neglijent legământul într-o clipă un nor de praf aduce cu primul of adânc copita lui pătrată mă pune la pământ și-un vultur râde-n pomul gâdilat de vreme așteptarea tuturor de biruință dă semne eu mă rugam să pot fugi departe ei se rugau pentru a mea moarte două zile mai devreme era pe pământ raiul într-o clipă nu-ți găsești evantaiul cu mâinile-obosite vrei să te agăți de-o frunză fața ți-e strivită, în piept aerul nu poate să pătrunză orbit de ideea că vulturul ți-e rudă nu-l lași să te învingă, ai pus prea multă trudă soarele e-arbitrul ce vrea să dea dreptatea eu îl urăsc și îi doresc doar moartea durerea m-amorțește, rana cumplită-i zgârietură visez că ies prea ușor din astă tevatură fixez privirea, undeva la nord, pe tine părăsesc tot sângele din vene rămân uimit cum portetu-mi se destramă în cearta prădătorilor, mi-e teamă, cu mâna dreaptă apuc să mai repet semnul crucii purtată ici la piept și-l termin c-un ultim suspin totu-i gata, amin
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate