poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-22 | | Copilului meu personale [ ] Iubire - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-06-22 | | Copilului meu Atunci, când Dumnezeu, a vrut, Tu copilul meu, ai apărut, Și viața noastră ai schimbat, De numai flori, de atunci noi am adunat. Atunci, când Dumnezeu, ni te-a lăsat, în dar, Noi am știut că, tu, copilul nostru, vei fi...i...i, Ceea ce, nimeni, n-a mai fost, vreodată, În viața noastră de acum și din trecut, și de altă dată. Lumina noastră și a lumii, Tu copile, cel ce te-ai născut, Din dragostea noastră curată. Floare albă-n-miresmată, Ce ai răsărit deodată, În calde culori, violet - albăstrui, Flăcări moi și albe, Ce s-au cuibărit, în inimile noastre, sacre și curate. Tu Doamne, Iisuse Hristoase, un dar de viață ai aprins în noi, Făclia aceasta sacră, ce chip curat ai pus în ea, Lumina ta, Lumina noastră, Ce o vedem acum în viața noastră, Sub chip de îngeraș cuminte, Ce se bucură că a venit pe lume, Cu îngerii și cu inimi pline, Revărsate din tot cerul, Care acum se veselește, De,... chipul Tău Doamne , Ce iar l-ai pus în lume, În copilul nostru, Cel de acum lăsat cu bucurie, În viața noastră trecătoare, Dar frumoasă ca o floare, Ca o adiere sacră și tăcută, Ce vine, de la tine Doamne, Din cer înalt și plin de raze, Rouă sacră ai lăsat în urmă, Cu Duhul tău, ai pus viață, Sufletului tău Doamne, Acestui prunc, al meu, și-al tău, Doamne Iisuse Hristoase, Omul tău, copilul meu, Ce îl vedem acum în fața noastră, Binecuvântat ești Tu Dumnezeu, Că ne-ai lăsat în viața noastră, Acest copil curat nevinovat, și cald, Copil de aur, suflet alb, Împodobit cu daruri sfinte, Nepătrunse taine sacre, ai primit copile, Tu cel nou creeat de mama și de mine, Cu voia Domnului, ai venit în lume. Să-ți faci menirea rânduită, De milostivul Dumnezeu, voită, Acum am înțeles că tu copile, Viața ne-ai umplut cu bucurii, Cu zâmbete și plânsete și râsete... Am înțeles acum, că tu copile, Însemni, atât de mult pentru mama ta, copile, Și pentru mine, scumpule,...iubitule,...iubire, Minunatule,...iubitul meu baiat, Ce Dumnezeu mi te-a lăsat, Copile...e...e., Tu, cel ce lași în urma noastră, Doar lacrimi pure, argintii, Porfire albe-aurii, Lămurite lacrimi, în sfintele făclii, Ce s-au aprins cu dragostea, Ce a venit între răsărit și asfințit. Se nasc izvoare albe, Din care curg în sfinte șoapte, Toate lacrimile noastre adunate Între clipele udate și înmiresmate, De seva dragostei curate, Ce a lăsat în univers căi imaculate, Pagini de poem s-au strâns din șoapte, Calde lacrimi de iubire, Mare albastră ați lăsat, În curgerea voastră divină, Până ea a devenit lumină, Ce s-a înălțat de unde a plecat, La a Tatălui Lumină, Lumină din Lumină. 22.06.2009 Romeo – Nicolae + ASiIiVro
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate