Mă risipesc în ani
Mi-e timpul împietrit,
Secunde-bolovani
Măsoară ce-am trăit.

Clepsidră a ursitei
Deșartă rând pe rând,
În bolul amorțitei
Speranțe, câte-un gând.

Pierdut într-un ocean,
De griji prea-istovit
În sufletu-mi alean,
Cu lanțuri-s pironit

Purtat de-un val în jur
Nisip imi este zel
Iar dansu-i di-mprejur
N-așterne-n faptă-un țel

Dar lin un dor re-nviu,
Resimt un desmierdat,
Mănunchi de raze viu,
În trupu-mi cufundat.

Senin eu mă privesc.
Vârtej de gânduri scald
Ș-ncep să împletesc,
Imboldul vieții, cald.

Prins de suava-mi mreajă
Bobul de implinire
Se-afundă adânc în vrajă
Înmugurind iubire.

Și seva mea de viață
În stihuri închegată
Drept pavăză-mi se-agață
De duh întruchipată.


notă: vă rog să citiți și explicația poeziei în "Teoria vârtejului", mulțumesc.