ești obsedat de gândul că ai să înțelegi mâine
toate condițiile târgului
îți simt prezența în cea mai întunecată noapte
și te recunosc în cea mai murdară apă
râul curge după noi cu grația unui trup hindus
râzi
oamenii de plastilină nu se pot îneca
ai văzut cum se strânge apa de durere
cum se lovesc valurile de sfârcuri de coapse
o mână a ta un picior al meu
uite că am cunoscut și adevărata unire
lumea ne va căuta în scafandre dar nu va găsi cerul
mușc din absență
acolo suntem la fel de departe
stea călătoare
îți trimit peștii cu o scrisoare de trăsură
sunt cilindrică sunt limpede sunt îndelung răbdătoare
nu am emoții
pentru viața care mi-a fost dată semnez aici






(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)