poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-18 | |
Nu știu cum te-ai îndurat
De-ai plecat și m-ai lăsat Eu stau și plâng și plâng mereu Imi este din ce în ce mai greu. Băiatul meu, tu te-ai dus Acolo sus la Domnul Isus Eu te aștept, te aștept mereu Să te întorci băiatul meu. Noi doi ne-am înțeles destul de bine Ai fost ca o rază de lumină pentru mine De asemenea te-am înțeles și eu Când pentru tine a fost momentul cel mai greu. Am zis atunci; sănătoși să fim și dacă se poate Vom trece împreună peste toate Și totul a trecut dar acum va trece și mai greu Eu mă gândesc la tine și îmi este foarte greu. Băiatul meu cel bun și drag Pe cine să mai aștept în prag Cui să mai cer o părere La cine să spun a mea durere. Eu ție îți spuneam mereu Ce era bine și ce era rău Acum singur și trist eu stau Nu mai am un sfat cui să-i dau. Atunci când greutăți noi aveam Stăteam și ne consultam Deși ne făceam o iluzie Ajungeam la o concluzie. Chiar de era bine sau greu Mergeam înainte mereu Speram ca totul să fie bine Așa era atunci când eram cu tine. Acum de când tu ai plecat Absolut totul s-a schimbat Nimic nu mai este cum a fost Căci viața fără tine nu are rost. Tu ai plecat, băiatul meu, Ai plecat pe un drum lung și greu Stau singur dus și mă gândesc mereu Căci fără tine este foarte greu. Cât ai fost cu mine Eu atât am vrut Să știu că ești bine Și ești fericit. Tu ști cel mai mult Și ști cel mai bine Că eu am ținut Am ținut la tine. Tu ai fost o fire bună Ai fost la fel ca mine Ai plecat fără speranță Lăsându-mă singur pe lume. Să mă ierte Dumnezeu De două ori ți-am zis și eu Să vinzi bicicleta ta Să dai de permis cu banii de pe ea. Nu te-ai îndurat s-o dai Doar te urcai pe ea și plecai Ai zis că nu-i ca o mașină Să dai banii pe benzină. Ai strâns orice bani ai avut Iți doreai o bicicletă foarte mult Tu piese ți-ai cumpărat Și bicicletă ți-ai confecționat. O ștergeai;o dichiseai; o echipai Cu orice piesă ce-o cumpărai Până și kilometraj ai luat Pe bicicletă l-ai montat. Tu pentru mine ai fost ca o floare Te-am crescut cu grijă și răbdare Ți-am dat o educație bună Așteptând roadele încet să vină. Ele au început să apară Încă din școala profesională De asemenea și-n liceu Pot spune că mă mândream cu tine și eu. Aveai ambiție; voință și gânduri înalte După liceu doreai să dai mai departe La facultatea de drept; tu să dai, După ce bacalaureatul îl luai. Dar nu a fost să fie așa A fost prea cruntă soarta ta Și te-a oprit definitiv din drumul tău Făcându-mi mie foarte mult rău. Eu stau acum trist și îngândurat In viață nimic n-am realizat Tot ce-am clădit în viață cu trudă și răbdare S-a dus acum cu tine; s-a dus la vale. Tu iubire scumpă,iubitul meu băiat Ai plecat, acum pe mine m-ai lăsat Singur în lume fără mângâiere Ai plecat, fără să-ți iei cel puțin la revedere. Mă uit mereu în drumul tău Mă uit poate te văd și eu Tu ai plecat pentru totdeauna băiatul meu Dar eu plâng întruna, plâng mereu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate