poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-17 | |
În soarele albastru de la miazăzi
Mi-am pus dorința revederii noastre Și ai plecat fără să știi Cuvântul ce-ncheagă glasuri de măiastre Pe marginea de câmp plutesc acum Leșuri de la uluce Vânătorii mai trag câte un fum Căprioarele își pregătesc somnul să se culce Te fur din casa vrăjit-a mamei tale Ce-n ale mele visuri o ai clădit Te-nconjur cu vâltoarea de pe mare Te supun unui control amănunțit Ca pana ce-i mângâie păsării corpul Mi-ai uns cu untdelemn păstrat în taină Sufletul vrea a-ncerca înnotul Deși mă tem că-i doar o vâlvătaie Praful ce haina recent și-a scuturat peste Trupurile noastre goale-n simțăminte Zvâcnește palid cu privirea unui pește Cu vorbe goale-ți spune:”Ia aminte!” Pe trotuarul spart de gheața ce-a picat aseară E cu măiestrie sculptat un ochi de-al tău Pe foaia conștiinței l-am pictat, mă-nfioară Clipește-n durate foarte mari, ce Dumnezeu! Porumbul se-aude foșnind sub porunca Dată în glumă, luată-n serios de știuleți Floarea-soarelui se plimbă prin lan încă După astrul urmat de trei omuleți. Închis de vrăjile ce mi-au inundat calea În castelul de ape de sub luminiș Obercăiesc căutând disperat valea Salvarea abia se mișcă prin pietriș Trec trupe cu pasul ritmat de soldat Inima - un iepure văzut de hienă Îmi reculeg amintirile, sunt cu tine în pat Dar, mă trezește sunetul de santinelă Pe-obrazul tău teafăr ca luna Vântul își suflă din scrumieră Furtuna viselor adânci, într-una Iau scara, mă cațăr pe etajeră Oglindit de coșmarul pribegit în nămol Supărat pe durerea de spate Ascult Mozart simțind fluierând un tun Cred, pe la urechea dreaptă Tăișul cuțitului acum îl simt Mai îmbietor ca altădată Mă sărută cu foc, aici pe pământ În mine-i o întreagă armată Nervos pe lanțurile ce l-au conjurat Sângele țâșnește beat de fericire Puterea scade, bătaia de joc a lui Watt Și-aparent mă simt în neștire Lumina gălbuie ce-mi sfredelește ochii Insistă cu-atâta amărăciune Frica de tine, drag camarad, Îmi sperie peștii din vatră, de pe tăciune Cu fierul roșu încerc să opresc Potopul de sânge ce dat-a Cu 460 Kelvin îmi pârjolesc Brațul, iar rana e gata Punoi zeci de ani avut-a să iasă Din locul mirific ales Nu de tine, sabie, dragă mireasă Un cuțit de pe-aici cules Nădejdea că se mai scutură frunza Peste mormântul ce ieri l-am săpat Mă duce cu gândul la lumea Ce foarte, m-a supărat
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate