câteodată îmi puneam întrebări
și le simțeam ca pe niște ace
înfipte cu furie
într-o păpușă moale de cârpe
din cauza durerii răspunsul venea
nefiresc de repede și mai tot timpul
greșit

alteori adunam toate gândurile
flămânde în jurul meu
agățată de catarg și legată bine
mă chinuiam să le văd pe toate
ca mai târziu să le pot recunoaște
și poate chiar striga
pe nume

și nu știu cum se face
că inima mi-e mai mereu corp străin
crește în mine și bate
ca o anomalie dureroasă
și atunci o iau în palme
o privesc cum bate de una singură
de parcă cineva mi-ar fi extirpat sufletul
iar eu m-aș teme
să nu mai depind de nimic