Amor populi, vox Dei

I. Cum să-nvie fluturii?!

- Iubitule, un fluture?!...
- Da, un fluture înota.
- Nu se poate, minți!
- L-a văzut și Andrei.
- Prin mare să zboare?
- Da. Și încă tot lopăta...
- Ai avut iluzie optică!
- Dădea din aripi șterse.
- Era alb, sau în ce fel?
- Este roșu, că trăiește.
- Vrei să spui că n-a murit?
- Nu, mami, nu ți-am zis?
- Da, îl chemasem să vadă…
- Înota, iar Dragoș l-a așezat.
- Mi-ați zis că l-ați pus jos.
- Da, l-am pus pe cearșaf.
- Și ne-am dus la fotbal.
- Mami, m-am întors apoi.
- Să nu-mi spui că te-aștepta.
- Ba da. Și n-avea curaj...
- Curaj? Cât are el, iubito!...
- Mai rar azi, dacă-i mascul!
- Mami, eu l-am ajutat!
- Da, iubito, Andrei a văzut.
- Venisem să beau apă. Și...
- Fluturele ți-a vorbit, nu ?!
- Poate. Eu i-am dat avânt!
- L-am întrebat mirat: cum?
- Hei, Andrei, nu era șters?
- Nu știu, avea totuși culori...
- Făcuse baie, că era așa cald!
- Și din roșu se făcuse spălăcit.
- Visați. Fluturi marinați! Auzi!
- E păcat să nu crezi. Ia stai!
- Ce mai este? Ce vă mai veni?!
- Iubito, nu ne-ai povestit tu ?
- Ce, despre ce v-am povestit?
- Când ai făcut prima plajă...
- A! S-au așezat fluturi pe mine…
- Aproape o duzină și mai bine!
- Mami, dar noi te credem!
- Să mă credeți. La mine vin!
- De ce nu s-au așezat la alții?
- Nu știu, poate pentru că știam.
- Ce știai, mami, c-o să vină ?
- Nu, știam și știu că mă iubiți!
- Iubito, de-aceea a înviat acesta!
- Pentru că stătuse pe mine, nu?
- Da, pentru că insufli iubirea!






II. Rezistența oglinzilor

Oglinda mării n-a fost creată
de vreo mână rea
stângă sau dreaptă
nici în vreo fabrică
și nu va fi prinsă pe-un perete
atârnată și-nrămată

Deținutului Ion îi mai rămâne
oceanica sa dreptate
cu sângerânde urme
pe hubloul din care transpare
damnatei sale vieți
acea rămășiță facială
și o ultimă lacrimă incendiară
ale celor rupți atroce
în lupte psihotronice

Împărțitu-s-a Duminica Mare
Caraion schingiuitul
atât de bine relipit
pentru viața noastră-apoi
ciob după ciob




III. Dureri de bumerang

Dureri de bumerang
n-aveți limbaj
voi cele care flagelați
natura umană
de-un hal fără de hal

Satiric vorbind îmi sunteți sigur
cel mai coroziv chin
lovindu-vă nefârtați
(fiind rotocolul cel dintâi
care-mi veți da atac)

Iar pentru cel iubit dar neascultat
pentru iubită mamă soră soacră
pentru copil tată frate văr sau vară
pentru maestru prieten sau vecin
satiric nevorbind
venind din Ultima bolgie rănit mortal
neintenționat
ca Ion Caraion
pierd orice șarm.




IV. Acoperiți de oglinzi păreți

…vulcan citadin

Voi sisturi moi –
critici domestici!...
Materiile-n foc deschis
vă ard pe horn din nări.
Nik Manole…est-ce que
tu n’as pas aucune âme sur ton miroir ?
Stingătoare-s cerului înalt
campaniile denigrării unor morți…
Plinius Bătrân n-ajunse la voi coșar –
ci numai Ion cel Negru
neodihnitul Caraion
cel ce tot încearcă
scriindu-vă
telegrafiat
din crater...

Să ieși mort în cale tu
precum Moș Iancu?! N-auzim.
Venit mort mandat poștal din Vaud.
Rătăcit la Buzău.
Aranjat plecare din România
literar c-un pumn în gât.

De-atâta țărână și fierbinți scuipați
nu mai iese lavă din Vulcanii Noroioși.
Casă memorială n-ai în București
(după buletin ai stat aici patruzeci de ani
din care unsprezece fost-ai politic închis...).
E o-ntorsură – casa de cultură
măcar din Buzău a luat numele tău
ca o mare oglindită pe chipuri
– cât un raft al bibiotecii
– cât mesele de returnat cărți.

Și-aici într-un for cultural
postdecembrist te mai visăm.
Tu, Negrule Ion, ca raion de cărți prea plin…
Ius non pro catulis, sed pro canibus est
– vezi G. Alexandrescu –
– Câinele… și cățelul Degringo
al lui Geo Dumitrescu pe Naum adulmecând.
Hingher în carta albă a Secu’
ritos Pelin dă drumu’
Doinei ce jela ca o fiică pe-o
de…monică franțuză.
Scornit-a-n 1998 că maică-sa
fu dată-n... canal sau lagăr
de-un amic Catul abia ieșit
din lanț/alias Stelian Diac.
Acesta s-ar fi înrolat încă
de prin anii 1955 la dulăii răi.
Ca raion (zis-a doina jela)
ales-a asociația
ochiu’ & timpanu’
ca să fie condamnat (sic !)
în 1958 pe blat la moarte
de tribunalul din București.



V. Fruntaria riverană însângerată

Convoiul morților
deținuți sau deportați
patrulează-n contingente
ducând la dispariția lor
pe cele patru maluri
triste-nsângerate
ale Prutului și Nistrului

Sălășluirea dintr-un necaz în altul
este aici de la Bogdan I
deși alte morți nenaturale
își iau avânt de pe șapte aprilie
până pe doișpe și încolo
precum un nou tribut
din două mii nouă

Extrema uncție / botezul sfânt
se dă sângelui lăsat în beci secret
pentru că oricând e-acolo Săptămâna
Patimii în lege

Lor nu le mai trebuie nicio viză
nici marșuri autorizate
prin Piața Marii Adunări Naționale
venind la Parlamentul Chișinăului
lăsat deschis de-autorități guerilei
și Sesamului celor patruzeci de hoți

Ce-au mai gustat ei aromele revoltei
călări în cocotieri / muimuțoi pe situație
răslețiți în cvinte printre oameni pașnici
ca să fie răsplătiți pentru vandalizări
chiar de către nelegitimii realeși ai țării
prin fraudarea încrederii pe veci

Noroc de observatorul european
al drepturilor omului pe timp de-alegeri

A urmărit și cercetat sutele de polițiști
rămași cu brațele încrucișate
în spatele clădirii
sau pe agenții dezordinii interioare
de trei-patru ori mai mulți decât intrușii

Și-au spart rândurile intenționat
când acești tineri de la centre
fără Ocinaș mame tați frați
ori filorușii infiltrați
au urcat pe scări făcând ravagii
mai întâi pe-un întreg etaj întâi
apoi distrugând opera lui Eminescu
și toată biblioteca Parlamentului
propagând afară ca inchizitorii
reeducarea prin dogme-atee
la foc stând adunați ca gnomii

Catacombele de omor
gurile de iad căscat
camerele de prelungit supliciul
au reanimat în Basarabia
moartea cea cotidiană
moartea pe neașteptate
moartea confuză tovărășească
nu-n deportarea la mare depărtare
ci moartea grea în chinuri
din cauza încălcării legii
și-a asigurării pazei
unei obștești incinte

Morții vechi i se dau pe scut
doi anonimi dintre cei trei frați Horați
iar pe ultimul frate rănit și-nvingător
spre eșafodul subteran – stâlp al infamiei
îl duce cu mașina babușca Voronic
pe-un nou câmp marțial lângă For

Depășirea fruntariilor Parlamentului
de către cei patruzeci de teroriști
nu trebuie lăsată necondamnată
nici groaznica jupuire din bătăi
a mielor săltați de Paști prin cămine

se va rupe
fruntraria pruteană
în bucăți