poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-16 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
nu știu cum o să încep
dar știu că odată o să vă spun un lucru care o să vă facă să ridicați gingiile și să râdeți ca dulăii hămesiți cu gura uscată. o să vă spun un lucru de frecat pe mâini fața voastră căzută în jos să se întindă ca să încapă tot orașul în ochi o să vă spun ceva cu femei care nu sunt nici neveste nici curve despre femeile care le vedeți prin mașini cucoanele despre cucoane am să vă spun nu știu cum am să încep poate că încet ca de obicei cu glasul ca de obicei domolit și plicticos de exemplu poate că am să încep așa că îmi aduc aminte de un băiat care descărca lemne dintr-o căruță eu mergeam pe stradă cu costumul meu de robinson crusoe și cum descărca lemne am văzut prin pantalonii lui descusuți o piele atârnată roșie și umedă în pantaloni care se lovea de pulpele lui prăfuite când arunca lemne peste căruță. nu mi-a fost milă. dar mi-aduc aminte și de șase haimanale nu mai știu alt corp decât cu coaste și păr și cu jeg ei nu se dezbrăcau niciodată dar de frig când dormeau împreună într-un loc care nu pot să vi-l spun numai de frig câte unul își petrecea toată mâna în căldura de sub hainele celuilalt pălăriile le erau înfundate peste ochi și nici nu se vedea dacă le e rușine și a doua zi mâinile miroseau ca butoaiele de brânză. pentru ăștia toți și pentru alții la fel de bătuți la fel de hămesiți și de frânți pentru voi toți risipiți pe care vă întâlnesc pe unele străzi de la piață când merg în costumul meu de robinson crusoe o să dezbrac femeile cucoane după ce am să le scot din mașini cu două degete o să le dezbrac și o să le arunc chiloții în dâmbovița ca să vedeți și voi, să vedem și noi carnea puțin pudrată de pe corpul lor nemuncit ce întinsă le e pielea pe pulpele lor frumos răsucite ce albi le sunt dinții ce udă le e limba când se zbate între mustăți ca un pește ce cald e sub brațele și sub picioarele lor și dacă vreți să vă închideți fălcile sub brațele și sub picioarele lor o să puteți lor o să le placă și o să puteți, pe lângă buzele lor să vă plimbați mustățile voastre cu miros de tutun și de ploaie să le molfăiți toate încheieturile să le urzicați cu obrajii și cu părul n-au să țipe oițele și când au să plece acasă pe jos fără chiloți și noi o să rămânem cu fața pe trotuar o să ne gândim mai potoliți la ziua de mâine noi care ne împiedicăm de hainele și pielea noastră atârnate pe umeri care ne stăm singuri în piept ca bolovanii de gâtul înecaților grei noi, care ne tragem singur la fund așa am să vă vorbesc și voi poate că o să tăceți cu gâturile înnodate. poate că are să fie apă; lângă noi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate