De nimic nu mai am chef.
Viața a încetat demult să mai fie un fief.
Sunt ca și mort de plictiseală.
M-am săturat de atâta abureală.


Știu că m-a făcut mama un zăpacit.
Acum mai am și sufletul de supărare înnegrit.
Ce am însă pe suflet e foarte greu de povestit.
De atâta mâhnire adunată.
Nu vreau să devin o persoană alienată.
Iar logica într-un fir de păr să-mi fie atârnată.


Viața azi ia multe turnuri, urcușuri și coborâșuri și există nenumărate astfel de contraste.
De exemplu degeaba mai spui “Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște”
Azi însă e o vrăjeală ieftină, deoarece la necaz parcă nu te mai recunoaște.
În prezent nu mai poți spune nici măcar “sânge din sângele tău”
Poate în trecut astfel de vorbe mari și fapte mai existau.
Astăzi însă poate te ajută cei la care nici nu te astepți.
De aceea eu îi consider pe aceștia, buni creștini și oameni înțelepți.
A rămas doar “Frate, frate, dar brânza e pe bani”
Am uitat să fim oameni și am devenit de-a dreptul grosolani.


Cineva acolo strigătelor noastre, le va da până la urmă o oarecare importanță.
Eu de aceea îndrăznesc să cred că mai există o licărire de speranță.
Uneori simt cum viața a devenit un chin și o hazna.
De aceea îmi este teamă ca mintea mea, în curând să nu o ia razna.
Dar eu continui să mă rog, atât pentru mine cât și pentru voi.
Să reușim cândva să ieșim din sărăcie, mizerie și din acest noroi.
Aș vrea ca Domnul să mă ajute și să dea timpul înapoi.
Să mă pot întoarce și să lovesc în cap câțiva politicieni, cu câte un pietroi.