Unele gânduri se întâlnesc la intersecția sufletelor,
uită să își dea prioritate
și cad rănite la volanul neuronilor.

Altele merg cu niște cârpe albe în băț
să vadă banalitatea că-s pașnice,
când de fapt ucid cu îndârjire orice sclipire ciudată de sentiment.

Inima mea e ca o mare în care plutesc bilețele de salvare în sticle murdare de reproșuri și vină.

Pentru că sare virgula repede,
dar nu mai este nimic de zis
îi dau în cap cu ciocanul și pun punct.

Apoi punctul sapă canale în suflet.

Când vei obosi să te ții cu o mână de punctele de suspensie,
iar cu cealaltă de semnul întrebării
vei cădea în bratele mele.