|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-12 | |
Patria
Patria e limba în care visezi și scrii, e cernoziomul adăugat în doze mici, e compartimentarea inimii în care aduci numai lucruri scumpe, de reținut, e trecutul, e prietenia sinceră, netrucată! Patria e orizontul pe care l-ai lăsat în urmă, mai ieri, iar acum e casa în care traiești imprevizibilul, iubești! Patria e poezia, lumina ochilor copiilor noștri, în veci! הַמּוֹלֶדֶת הַמּוֹלֶדֶת הִיא הַשָּפָה שֶבָּהּ אַתָּה חוֹלֵם, כּוֹתֵב, הִיא הַקַּרְקַע הַפּוֹרִיָּה הַמּוּסֶפֶת בִּזְעֵיר אַנְפִּין הִיא מִדּוּר הַלֵּב בּוֹ אַתָּה מֵבִיא רַק דְּבָרִים אֲהוּבִים, לִזְכִירָה הֵם, הֶעָבָר, הָרֵעוּת הַכֵּנָה, לֹא הַמְּסֻלֶּפֶת! הַמּוֹלֶדֶת הִיא הָאֹפֶק אוֹתוֹ עָזַבְתָּ כִּתְמוֹל שִלְשוֹם, וְכָעֵת הוּא בְּבֵיתְךָ בּוֹ אַתָּה חַי אֶת הַבִּלְתִּי חָזוּי, אַתָּה אוֹהֵב! הַמּוֹלֶדֶת הִיא הַשִּירָה, אוֹר עֵינֵי יְלָדֵּנוּ, לַנֶצַח! Cortinele brocate Veștile monopolizează presa manipulează, trebuie să citești printre rînduri, să descifrezi viața celebrităților, să te ascunzi după deget, să-ți acordezi vioara mereu să nu distonezi... diapazonul mereu te trezește când dirijorul Aidei dă tonul trompetelor. la operă viața se scrie în roz, cortinele brocate îmi cad peste față. מָסַכֵּי בְּרוֹקָד הַחֲדָשוֹת מִשְתַּלְּטוֹת עַל הָעִתּוֹנוּת בַּעְרִיכַת תִּמְרוֹנִים, יֵש לִקְרֹא בֵּין הַשִּיטִין, לְגַלּוֹת צְפוּנוֹת מֵחַיֵּי כּוֹכְבֵי תִּקְשֹרֶת, לְהִתְחַבֵּא מֵאֲחוֹרֵי הָאֶצְבַּע, לְכַוֵּן בִּתְמִידוּת אֶת הַכִּנּוֹר לְבַל יִצְרֹם הַקּוֹלָן מְעִירֵנוּ בִּקְבִיעוּת עֵת הַמְּנַצֵּחַ עַל "אַיִידָה" מַאֲצִיל הַטּוֹן לַחֲצוֹצְרוֹת עֲבוּר הָאוֹפֶּרָה, הַחַיִּים נִכְתָּבִים בְּוָרֹד, מָסַכֵּי בְּרוֹקָד יוֹרְדִים עַל פָּנַי. Din depărtări M-am obișnuit să-mi torni poemele la cafeaua de dimineață sunt ca aburul bărbatului din mine căruia niciodată nu am să-i recunosc fața. chiar daca l-aș întâlni pe stradă aș trece pe lângă el, bărbatul închipuit… fără să-l știu doar o tresărire aș avea privindu-i ochii de sub pleoapa albastră întrezărind pescarul atent la momeală igoane încalzindu-se alături piroga sa e departe ca o epavă. nu mai încerca să mă ademenești mâinile tale sunt ca de gheață prinse în șuruburi ca o marionetă. nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par. alunecând alunecând de pe o altă epavă. מִמֶּרְחַקִּים הִתְרַגַּלְתִּי שֶתִּמְזוֹג אֶת שִירַי בָּעֵת שְתִיַּת קָּפֶה הַבֹּקֶר הִנְּנִי כְאֵד הָאִיש שֶבְּתוֹכִי אֲשֶר לְעוֹלָם לא אֲזַהֶה אֶת דְּיוֹקַנוֹ אֲפִילוּ אֶפְגּוֹש בּוֹ בַּרְחוֹב אֶחְלוֹף עַל פָּנַיו, הָאִיש הַמְּדֻמֶּה בְּלא לָדַעַת מִי הוּא הָיְיתִי חוֹוָה רַק רִיטּוּט קַל בְּהַבִּיטוֹ בְּעֵינָיו שֶמִּתַּחַת לְעַפְעַפָּיו רוֹאָה בְּהֶרֶף -עַיִן הַדַּיָג הַקָּשוּב לְפִּתְיוֹן אִיגוּאָנוֹת מִתְחַמְּמוֹת בְּסָמוּךְ דּוּגִיתוֹ רְחוֹקָה כְּיַרְכְתֵי סְפִינָה טוֹבַעַת אַל תְּנַסֶּה לְפַתּוֹתֵנִי יָדֶיךָ כְּקֶרַח אֲחוּזוֹת בִּבְרָגִים כְּבֻּבָּה אִיש אֵינו נְטוּל חִסָּרוֹן, בְּכָל אֶחָד דָּבֵק רְבַב קְטַנְטַן אוּלַי עַל חוּלְצַתּו הַמְּעֻמְלֶנֶת, אוּלַי גַּם אָנוֹכִי אֵינֶנִּי מַה שֶנִּיכָּר בְּהִתְּגַּלֵּש, בְּהִתְּגַּלֵּש מִסְפִינָה טוֹבַעַת אַחֶרֶת Experiment cu marionetă Uneori scriu direct e-mail-ul e concentratul care vreau să ți-l fac cunoscut impresia fulgului căzut brusc pe buze îl guști îl speri. zici că e un miracol. treci peste mizerabila ființă cu tractorul întorcând troiene peste el, cu șenilele inimii. e și asta un experiment să-i spui cuiva adevărul în față, chiar de El scrie sub o pictură celebră conținutul său e un fiasco acoperit de pleoapa nevederii chiar dacă tipa își suge degetul de la picior îi mai dau și eu un deget …chiar și o mână. fotograful și-a ars degetele cu substanțele iritării Alba îl iartă. viclenia nu-l ajută. caută alt cerșetor neumilit de moneda ta vociferă. te înteleg. fii sigur. umilește-ți câinele și ai să simți. partitura e în cheia sol. cheia victoriei. ai pierdut majorul chiar și acordul final o ghioagă în gong. nu știi să scoți din sunet poemul. נִסָּיוֹן עִם מַרְיוֹנֶטָּה לְעִתִּים אֲנִי כּוֹתֶבֶת בְּגִלוּי לֵב הַדּוֹאֶ"ל הוּא הָעִקָּר שֶבִּרְצוֹנִי לְהַכִּירְךָ רִגּוּש פְּתִית הַשֶּלֶג הַנּוֹגֵעַ פֶּתַע בַּשְפַתַים בְּטוֹעֲמוֹ, מוֹרָא בָּא אֶל קִרְבּוֹֹ וְאַתָּה אוֹמֵר כִּי זֶהוּ נֵס! עוֹבֵר אַתָּה עַל הַבְּרִיָּה הָעְלוּבָה עִם הַטְּרַקְטוֹר בַּהֲפֹךְ עָלֶיהָ מַעֲרֻמֵּי שֶלֶג בְּזַחֲלֵי הַלֵּב. גַם זֶהוּ נִסָּיוֹן לוֹמַר לְמִישֶהוּ אֶת הָאֶמֶת בְּפָנָיו, לַמְרוֹת שֶהוּא טָבַע חוֹתָמוֹ עַל צִיִּוּר מְפֻרְסָם מַהוּתו בִּזָּיוֹן מֻסְתָּר מִבְּעַד עַפְעַף הָעִוָּרוֹן אַף כִּי יִצְרַח, יִמְצוֹץ אֶת אֶצְבַּע הָרֶגֶל אוֹסִיף לוֹ עוֹד אֶצְבַּע... וַאֲפִילוֵּ יָד אֶצְבְּעותָיו בְּחָמְרֵי הַגִּירוּי הַצַּלָּם שָרַף הַלּוֹבֶן סוֹלֵח לוֹ; הָעָרְמה אֵינָה עוֹזֶרֶת לוֹ. חַפֵּש קַבְּצָן אַחֵר לא מְדֻכָּא מִפְּאַת הַמַּטְבֵּעַ הַקּוֹלַנִי שֶלְּךָ אֲנִי מְבִינָה הֱיֵה בָּטוּחַ. הַשְפֵּל כַּלְבְּךָ וְתָּחוּש. הַפַּרְטִיטוּרָה הִנָּה בְּמַפְתֵּחַ סוֹל, מַפְתֵּחַ הַנּצָח הֶחְמַצְתָּ הַתָּו הָעִקָּרִי וַאֲפִילוּ הַלִּוּוּי הַסּוֹפִי חֲבִיטָה אַחַת בְַּגוֹנְג אֵינְךָ יוֹדֵעַ לְהַפִיק מִצְּלִיל שִיר Ierusalim M-am apropiat prea mult de ghetuțele depozitate la Muzeul Yad Vashem mi-e imposibil să mai ridic privirea ramân agățată de detalii, de nume de lumini pâlpâitoare: sunt milioane de Nume (z”l) ca o Niagară Toți trebuie pomeniți, cei arși, gazați...împușcați, masacrați de bestii! există o durere a foamei a foamei... a foamei... unii își înghițeau transpirația în loc de apă … în drum spre Auschwitz m-am apropiat să numar ghetuțe, cărți … numai trupurile lipseau, aveau doar un Nume. ce nume să dăm copilului Nostru? יְרוּשָלַים הִתְקָרַבְתִּי עַד קָרוֹב מִדַּי לְנַעֲלֵי הַיְּלָדִים הַמְּאֻחְסָנוֹת בַּמּוּזֵיאוֹן יָד וָשֵם זֶה בִּלְתִּי אֶפְשָרִי שֶאָרִים עוֹד אֶת מַבָּטִי נִשְאֶרֶת תְּלוּיָה בַּמִּפְרָטִים, בַּשֵּמוֹת, בָּאוֹרוֹת הַמְּהַבְהַבִים: יֵש מִילְיוֹנֵי שֵמוֹת, (ז"ל), כְּעֵין מַפְּלֵי נִיאָגָרָה וְנִזְכּוֹר אֶת כֻּלָם, אֶת אֵלֶּה שֶנִּשְרְפוּ בְּעוֹדָם בַּחַיִּים, אֶת אֵלֶּה שֶנִחְנְקוּ לַמָּוֶת בְּתָאֵי הַגָּזִים, אֶת אֵלֶּה שֶנּוֹרוּ וְנִטְבְּחוּ עַל-יְדֵי חַיַּת-אָדָם! יֵש אֵיזֶה כְּאֵב שֶל הָרָעָב שֶל הָרָעָב... שֶל הָרָעָב... אֲחָדִים הָיוּ בּוֹלִעִים זֵעָתָם בִּמְקוֹם מַיִם... בַּדֶּרֶך לְאוֹשְבִיץ. הִתְקָרַבְתִּי לִסְפּוֹר נַעֲלֵי יְלָדִים, סְפָרִים... רַק גּוּפוֹתֵיהֶם הָיוּ חֲסֵרִים, לְכָל אֶחָד הָיָה שֵם. אֵיזֶה שֵם נִבְחַר לְיַלְדֵּנוּ? Îmi dau seama că nu e simplu Recunosc că alegi ca un scenarist de elită dând în vileag o povestire pe care am scris-o și am uitat-o dacă nu mi-aș uita versurile nu aș mai putea scrie, precum o gamă, doar opt note permutându-le în combinații dai naștere la un fel de loterie a simțurilor excitate de neputința primirii ofrandei. אֲנִי מוֹדַעַת שֶאֵין זֶה פָּשוּט אֲנִי מוֹדַעַת שֶאַתָּה בּוֹחֵן כְּמוֹ תַּסְרִיטַאִי – עַל בְּגַלוֹתְךָ סִפּוּר אֲשֶר כְּתַבְתִּיו וְשְכַחְתִּיו אִלְמָלֵא הָיְיתִי שוֹכַחַת חָרוּזַי לֹא הָיָה עוֹלֶה בְּיָדִי לִכְּתוֹב יוֹתֵר כְּמוֹ הַסֻּלָּם הַמּוּסִיקַלִי, רַק שְמוֹנָה תָּוִים בְּהַצְלִיבָם לְצֵירוּפִים הִנּךָ יוֹצֵר כְּעֵין פַּיִס רִיגּוּשִים מְשֻלְהָבִים עֵקֶב חוֹסֶר הַיֶּשַע שֶל נְטִילַת הַקָּרְבָּן. Între armă și armă Pentru mine vara e mereu vară nu număr anii, nu număr banii, nu negociez lumina lunii, negoț aruncat peste umărul tânăr nu întorc cuvintele pe dos construind sau furând cuvinte puse în slogane, nu ascult sfaturile altora, încăpățânații, doctori în filozofii mărunte. îi privesc în ochi o singură dată și oftez știindu-i doar de la prima privire chiar dacă fumul de țigară ceața ușoară le acoperă pălăria. veri prelungite sub tirul katiușelor tratate de pace intră în vigoare chiar acum între armă și armă între terorism și omenie. בֵּין כְּלֵי זַיִן עֲבוּרִי הַקַּיִץ הוּא תָּמיד קַיִץ אֵינֶנִּי מוֹנָה את הַשָּנִים, לֹא אֶת כְּסָפַי. גַּם אֵינִי נוֹשֵאת וְנוֹתֶנֶת אוֹר הַיָּרֵח, עֵסֶק מוּטָל עַל כָּתֵּף צְעִירָה אֵינִי הוֹפֶכֶת טִבְעָן שֶל מִלִּים עַל-יְדֵי יִסּוּד אוּ גְּזִילַת מִלִּים סְדוּרוֹת בְּסִיסְמָאוֹת, אֵינֶנִּי מַקְשִּיבָה לְעֵצוֹת אַחֵרִים, הָעַקְשָנִיִּים , רוֹפְאִים לְפִילוֹסוֹפִיוֹת בִּגְרוּש. מַבִּיטָה בְּעֵינֵיהֶם פַּעַם אַחַת וְנֶאֱנַחַת בְּהַכִּירָם כְּבָר מֵמַּבָּט רִאשוֹן חֵרֶף עֲשַן הַסִּגַרִיָּה עֲרָפֶל קַלִיל הָעוֹטֵף אֶת מִגְבַּעַתָּם, קֵיצִים מִתְאָרְכִים תַּחַת יֶרִי הַקַּטְיוּשוֹת חוֹזֵי שָלוֹם נִכְנָסִים לְתֹּקֶף בְּדִיּוּק כָּעֵת בֵּין כְּלֵי זַיִן בֵּין טֶרוֹר וְאֱנוֹשִיּוּת. Să văd prin ochii tăi Să văd prin ochii tăi să mângâi fiecare statuie pe care-ți cad ochii spre sexul de ghips spre neplănuitele viziuni. sunt cu tine prin muzee spălându-ți mâinile de prea multă încăpățânare și stafidia fructului uitat. rucsacul atârnat în pom. לִצְפּות מִבַּעַד לְעֵינֶךָ לִצְפּות מִבַּעַד לְעֵינֶךָ לְלַטֵּף כָּל פֶּסֶל בּוֹ נוֹתְנוֹת עֵינֶךָ אֶל מוּל הַמִּין הַגִּבְסִי לְעֵבֶר הַחֲזוֹנוֹת הַבִּלְתִּי מְתֻכְנָנִים. אֲנִי לְידְךָ בְּמוּזֵיאוֹנִים עֵת רוֹחֶצֶת אֶת יָדֶיךָ מֵעִקְּשוּת-יֶתֶר וְהִתְקַמְּטוּת הַפְּרִי הַזָּנוּחַ. הַתַּרְמִיל תָּלוֹי עַל עֵץ. Muntele de minciuni întotdeauna bărbatul oprit din fumat se întoarce să-și privească chipul în oglindă dar tu erai muza care nu erai în stare să dărui cuiva ceva nici măcar o silabă nici măcar o floare te credeai iubită, dar te iubeai... colecționai aplauze sub geam și farduri amețitoare te cuibăreai pe muntele de minciuni uitând că nu ești vultur... ci o simplă agățătoare, plantă, plantă urcă, urcă, simbioză, de-a pururi și încă o zi. הַר הַבְּדֻיּוֹת הַגֶּבֶר הַמָּנוּעַ מִן הָעִשּוּן תָּמִיד חוֹזֵר לְהַבִּיט בַּמַּרְאָה אוּלָם אַתְּ הָיִית הַמּוּזָה רְפַת-כֹּחַ מִלְּהַעֲיק לְמִישֶהוּ מַשֶּהוּ אֲפִילוּ לא הֲבָרָה אַחַת אֲפִילוּ לא פֶּרַח חָשַבְתְּ עַל עַצְמֵךְ הֱיוֹת נֶאֱהֶבֶת, אַךְ הָיִית מְאֹהֶבֶת בָּךְ. גָּרַפְתְ מְחִיאוֹת-כַּפַּיִם לְרַגְּלֵי הַחַלּוֹן וְתָּמְרוּקִים מְסַחְרְרִים הִתְרַפַּקְּתְּ עַל הַר הַבְּדֻיּוֹת בְּהִתְעַלֵּם כִּי אֵינֶךְ נֶשֶר אֶלָּא צֶמַח פָּשוּט מִשְתַּרֵג סִימְבְיוֹזָה מִשְתַּרַעַת לָעַד וְעוֹד יוֹם. Pălăria-clopot Exagerezi mai tot timpul pisica trebuie trasă la raspundere duetul-duel nu se răsvrânge asupra publicului care-i bont si ursuz si nu te înțelege. improvizația pe o coardă flexibilă, tomastică în flageoletul excitant, ciocârlia mea minusculă chiar dacă funicularul trece prin tunelul tău de stalactite și vioara mi s-a dezacordat dar, cum ți-am spus scorpionule fericirea începe după ușa masivă cea zăvorâtă, n-am pălărie-clopot să ies în curte să pescuiesc bomboane în staniol să calc țigările fumegânde. כּוֹבַע-פַּעֲמוֹן אַתָּה מַפְרִיז רֹב הַזְּמָן וְיֵש לָבא חֶשְבּוֹן עִם הֶחָתוּל הַדּוּ-קְרַב בִּשְנַיִם אֵינוֹ מְעוֹרֵר אֶת תְּגוּבַת הַקָּהָל שֶהִנּוֹ בּוֹטֶה וּמַר-נֶפֶש וְאֵינוֹ מֵבִין הָאִלְתּוּר עַל מֵיתָר גַּמִיש, צְלִיל רָם בְּתוֹךְ הַחֲלִילִית הַמֻּמְרֶצֶת הָעֶפְרוֹנִי שֶלִּי הַזַּעֲרִוּרִי אֲפִילוּ הָרַכֶּבֶל עוֹבֵר דֶּרֶך הַמִּנְהָרָה שֶלְּךָ מִנְהֶרֶת נְטִיפִים וּכִנּוֹרִי לָקָה בְּחֹסֶר-הַרְמוֹנְיָה אַךְ, כְּמוֹ שֶאָמַרְתִּי לְךָ עַקְרָב הָאושֶר מַתְחִיל מֵאֲחוֹרֵי הַדֶּלֶת הַמוּצָקָה הַהִיא הַנְּעוּלָה אֵין לִי כּובַע-פַּעֲמוֹן לָצֵאת לַחָצֵר לָדוּג סֻכָּרִיּות בְּעֲטִיפוֹת מֻכְסָפוֹת לִדְרוֹךְ עַל בִּדְלֵי סִיגָרִיּות עָשֵנוֹת. Renaștere Sânt din nou îndragostită de ceva nedefinit... între mărar și pătrunjel, gogoșari copți și vinete marinate, ceva între vișine și cireșe negre, fără sâmburi, dulceață de coacăze și agude puhave, ceva între nuci noi de curațat din copacul copilăriei și zarzăre culese de mine- ceva cu sâmburi de caise sparte pe caldarâm cu o piatră mare, ceva cu picioarele goale, călcând pe iarba abea rasărită bând apă dintr-un vas coclit. תְּחִיָּה שוּב אֲנִי מְאֹהֶבֶת בְּמַשֶהוּ בִּלְתִּי מֻגְדָּר... מַשֶּהוּ בֵּין שָמִיר לְפֶּטְרוֹזִילְיָה פִּלְפְּלִים צְלוּיִים וַחֲצִילִים כְּבוּשִים, מַשֶּהוּ בֵּין דֻּבְדְּבָנִים חֲמוּצִים וְדֻבְדְּבָנִים מַרִים חַסְרֵי חַרְצָנִּים, מִרְקַחַת דֻּמְדְּמָנִיּוֹת וְתוּתֵי עֵץ רַכִּים מַשֶּהוּ בֵין אֱגוֹזֵי מֶלֶך מְקֻלָּפִים מֵעֵץ הַיַּלְדּוּת וּמִשְמְשִים מִקְּטִיף עַצְמִי- בַּעֲלֵי חַרְצָן שְבוּרִים עַל מִרְצֶפֶת בְּאֶבֶן גְּדוֹלָה, מַשֶּהוּ יָחֵף, דּוֹרֵךְ עַל הַדֶּשֶא הַצָּץ זֶה עַתָּה בְּלָגְמוֹ מַיִם מִכְּלִי מְעֻפָּש. Sânt cu tine Călcându-ți cămășile și pantalonii la dungă, papionul ca revers al medaliei, scuturându-mă de lentoarea șarmului afișat pe la recepții, împleticindu-mă prin grădinile înzăpezite, promoroaca lexicului neinventat. sânt cu tine prin cafenele, prin Montmartre încălzindu-mă un pic. אַנִי עִמְּךָ עֵת מְגָהֶצֶת אֶת חֻלְצוֹתֶיךָ וּמִכְנָסֶיךָ לְמִשְעִי, עֲנִיבַת – הַפַרְפַּר כְּאָחוֹר הָעִטּוּר, מִתְכַּחֶשֶת לְרוֹגַע הַקֶּסֶם הַמֻּצָג בְּקִרְבַת דֶּלְפֵּקִי הַקַּבָּלָה, מִתְנַדְנֶדֶת כְּשִכּוֹר בְּגִנּוֹת הַצְּחוֹרוֹת, כְּפוֹר לָבָן שֶל הַלֶּקְסִיקוֹן הַבִּלְתִּי מֻגְלֶה. אֲנִי עִמְּךָ בְּבָּתֵּי-הַקָּפֶה, בְּמוֹנְטְמַארְטְר מִתְרַגֶּשֶת קִמְעָה. Ultimul tren A murit iubirea mea încet cum sunetul unui tren care se îndepărtează din gară. ne umanizăm treptat și ne pierdem în aerul pufăitor al locomotivei, o nouă Anna Karenină pipaie șinele … rochia ei de dantelă atrage atenția conducătorilor de tren- numai tu nu privești înapoi הָרַכֶּבֶת הַאַחֲרוֹנָּה אַהֳבָתִי נָמוּגָה אַט אַט כְּמוֹ אִוְשַת רַכֶּבֶת הַמִּתְרַחֶקֶת מֵהַתַּחֲנָה נֶאֱנָשִים אָנוּ בִּמְתִינוּת וְנֶעֱלַמִים בְּאֵדֵי נְשִיפַת הַקַּטָר אַנָּה קַרֶנִינָה חֲדָשָה מְמַשֶּשֶת אֶת מְסִלַּת הַבַּרְזֶל... שֵמְלַת הַתַּחֲרָה שֶלָה מְסִבָּה תְשוּמַת לֵב נַהָגֵי הַקַּטָר רַק אַתָּה אֵינְךָ מַבִּיט לְאָחוֹר Vin cu scorțișoară Știu, nu te interesează dacă mi-e mai bine e normal, ești liber să-ți alegi distracția de azi sau de mâine complotul pe care mi-l imaginez îmi destinde galaxia toate stele mele în juru-ți deschizătoare de drumuri spre Grande Arche zâmbește și caută-mă printre ele, virusul gripei mele, doar tu! יַיִן עִם קִנָּמוֹן יוֹדַעַת, אֵין אַתָּה מִסְתַּקְרֵן שֶמָּא הוּטַב לִי בָּרִי, שֶהִנְּךָ בֶּן-חוֹרִין לִבְרוֹר בְּשַעֲשוּעֶיךָ הַיּוֹמִיִּים אוֹ בְּאֵלֶּה שֶל יוֹם הַמָּחֳרָת חֲזוֹן תַּעֲתּוּעַי עַל הַקֶּשֶר כְּנֶגְדִי מְשַכֵּךְ אֶת מֶרְחָב עוֹלַמִי כָּל כּוֹכָבַי הִנָּם סְבִיבְךָ מְפַלֶּסֶת נְתִיבַי לְעֵבֶר "גְּרַאנְד אַרְש" חַיֵּךְ וּבַקְּשֵנִי בֵּינֵיהֶןנְגִיפֵי הַשַּפַּעַת שֶלִּי, רַק אַתָּה! Vioara poemului Fug în reveria viorii poemului știu că-mi aparțin amândouă precum vioara lui Chagall sunetul neresemnării din cosmosul nediletanților fragila vioară canarul evreului ca eternă victimă. כִּנּוֹר הַפּוֹאֶמָה אֲנִי רָצָה בְּפַנְטַזִיַת כִּנּוֹר הַפּוֹאֶמָה בְּיָדְעִי שֶהֶם שֶלִּי שְנֵיהֶם כְּמוֹ כִּנּוֹרֹשַאגַל צְלִיל הָאִי-תְּאִימוּת מֵעוֹלָמָם שֶל הַבִּלְתִּי חוֹבְבָנִיִּים כִּנּוֹר שַבְרִירִי זְמִיר-הַיְּהוּדִים כְּמוֹ קַרְבַּן נֶצַח De când o singură toamnă Și eu sunt obosită de zare de abur și de falsul lucrurilor de lumina prea puternică și de soarele ăsta... aș dori să tac ca și tine dar aș muri puțin cum mor răspunsurile înainte de a le rosti. de ce ai apărut când noaptea veșnică se va așterne? מֵאָז סְתָו בּוֹדֵד גַּם אֲנִי יְגֵעָה מֵאֹפֶק מֵאֹבֶךְ וּמִסִּלוּף הַדְּבָרִים מֵהָאוֹר הַמְּסַנְוֵר וּמֵהַשֶּמֶש הַזֹאת הָיִיתִי חֲפֵצָה לִשְתֹּק כַּמוֹךָ אַךְ הָיִיתִי שוֹבֶקֶת חַיִּים בְּמִקְצָת כִּדְעִיכַת הַתְּשוּבוֹת לִפְנֵי אֲמִירָתָן לָמָּה הוֹפַעֲתָּ עֵת הַלַּיּל הַנִּצְחִי יִשְתָּרֵעַ בְּתוֹךְ תּוֹכִי? Doi: 1+1 (11 septembrie) La fel cum privim filmele mai vechi mirându-ne că au fost odată “Gemenii”… mereu ca o umbră, doi. mereu am fost doi și nu a ramas nimic, fiecare pe drumul său până și urmele s-au spulberat. chiar azi e ziua nunții mele prin anul 2001 credeam ca NY-ul ne serbează, păreau artificii dintr-un film SF. cu greu am realizat că vom dispare sub un morman de amintiri. doar o fântână cu apă stătută și câțiva trandafiri mișcați de vânt. e ce a mai rămas acum. noi doi... שְנַיִם :1+1 (11 בְּסֶפְּטֶמְבֶּר) כְפִי שֶצוֹפִים בִּסְרָטִים הַיְּשָנִים יוֹתֵר מִשְתָּאִים כִּי פַּעַם הָיוּ "הַתְּאוֹמִים", תָּמִיד כְּמוֹ צֵל. שְנַיִם. וְלֹא נוֹתָר שָרִיד וּפָּלִיט, כָּל אֶחָד לְדַרְכּוֹ גַּם הָעֲקָבוֹת נִמְחֲקוּ. הַיּוֹם יוֹם נִשוּאַי בְּ-2001 הִרְהַרְתִּי לְתוּמִי שֶנִיוּ-יוֹרְק חוֹגְגֵנוּ. נִכְּרוּ כְּזִיקּוּקִים מִסֶּרֶט בִּדְיוֹנִי בְּקֹשִי הֲבִינוֹנוֹ שֶנֵּעָלֵם מֵתַּחַת לְעָרְמַת הַזִּיכְרוֹנוֹת. רַק בּוֹר מַיִם דְּלוּחִים וְשוֹשַנִּים אֲחָדִים מִתְנוֹעֲעִים בַּרוּחַ זֶה מַה שֶנּוֹתָר כָּעֵת שְנֵינוּ... Inspirația Niciodată nu mă pregătesc pentru tine spontan îți redau cum sunt cum uneori nu vreau să fiu, capăt forma ta nemăsurată închid ochii și-ți scriu - pianul meu sună la unison, clapele urmăresc literele latine, cele ebraice se sting, capăt forma ta când mă cuprinzi e normal să-mi repet că inspirația mea curge din izvorul nostru comun. הַמּוּזָה אַף פַּעַם אֵינִי מִתְכּוֹנֶנֶת לְמַעַנְךָ מְסַפֶּרֶת לְךָ עַל עַצְמִי בְּטִבְעִיּוּת אֵיךְ לְעִתִּים אֵינִי חֲפִצָה לִהְיוֹת לוֹבֶשֶת אֶת צוּרַתְךָ הַבִּלְתִּי מְדִידָה עוֹצֶמֶת עֵינַי וְּכוֹתֶבֶת לְךָ- צְלִילֵי פְּסַנְתֵּרִי מְכֻוָּנִים, הַקְּלִידִים מִתְחַקִּים אַחֲרֵי אוֹתִיוֹת הַלַּעַז, אֵלֶּה הָעִבְרִיּוֹת דּוֹעֲכוֹת, לוֹבֶשֶת אֶת צוּרַתְךָ כְּשֶאַתָּה מְחַבְּקֵנִי זֶה טִבְעִי לְשַנֵּן לְעַצְמִי כִּי הַמּוּזָה שֶלִּי נוֹבַעַת מִבְּאֵרֵנוּ הַמְּשֻתֶּפֶת. La moartea unui poet Cad frunzele neconcurență, nimeni nu ține palma-n-ntinsă lumini și umbre, veacul mestecenii străjuiesc asfințitul cad frunze, cad oameni deodată îi vezi plecând și tu ramâi of, doar clipa prezentă ne bate-n ușă: să deschid, să urlu? străjeru-i venit să-mi fii caruța ce ne tragi, clipele? doar pleoapa se închide brusc. infinita suferință se destăinuie. îmi vei lipsi. בִּלְוַית מְשוֹרֵר שַלֶּכֶת סְתָוִית אִי-הִתְנַצְּחוּת, אַף-אֶחָד לא מוֹשִיט אֶת כַּף יָדוֹ אוֹרוּת וּצְלָלִים, מֵאָה שָנָה הַתְּרָזוֹת צוֹפוֹת לַשְּקִיעָה. נוֹשְרִים הֶעָלִים, כָּךְ בְּנֵי-אָדָם נִתְלָשִים פֶתַע וְעוֹזְבִים וְאַתָּה נוֹתָר הוֹי, רַק הַשְּנִיָּיה הַשוֹטֶפֶת דּוֹפְקִים בַּדֶּלֶת: הָאִם לִפְתֹּח, הָאִם לִצְרֹח? הַזָּקִיף כְּבָר פֹּה לִהְיוֹת לִי עֶגְלַת-הַמַּשָּא הַסּוֹחֶבֶת, רְגָעֵינוּ? רַק הָעַפְעַף נֶעֱצָם לְפֶתַע. הַצַּעַר הָאֵין סוֹפִי מִתְוָדֶּה. תֶּחסַר לִי. Conul de umbră Eu sunt ca o pâine caldă visele mele sunt aripi de păsări iar gândurile precum laserul care-ți corectează privirea! câte un fascicol ne luminează conul de umbră și noi surâdem când evadăm din noi. פְּלַג-צִלֵנוּ אֲנִי כְּלֶחֶם חַם חֲלוֹמוֹתַי הֵם כַּנְפֵּי צִפֳּרִים וְהַמַּחְשָבוֹת כְּקֶרֶן הַלֵּיְזֶר הַמְּחַדֶּדֶת אֶת מַבָּטְךָ! לְעִתִּים אֲלֻומַּת-אוֹר מְאִירָה פְּלַג-צִלֵנוּ וְאָנוּ מַעֲלִים חִיּוּךְ עֵת נִמְלָטִים מֵעַצְמֵנוּ. Orhideea Caut mereu ce nu pot să văd simt orhideea plăpândă albul ei ... albul meu ... o ating ... gândesc că pot dispare odată cu ea ... azi s-a mai uscat o petală. הַסַּחְלָב תָּמִיד אֲנִי מְחַפֶּשֶת אֶת מַה שֶאֵינִי יְכוֹלָה לִרְאוֹת חָשָה אֶת הַסַּחְלָב הֶעָדִין הַלּוֹבֶן שֶלּוֹ ... הַלּוֹבֶן שֶלִּי נוֹגַעַת בּוֹ מְהַרְהֶרֶת כִּי יְכוֹלָה אֲנִי לְהֵעָלֵם יַחַד עִמּוֹ הַיּוֹם עוֹד עֲלֵה כּוֹתֶרֶת כָּמַש. Partea cea plină a paharului Paharul se poate sparge în mii de bucăți, ca o oglindă care te poate decepționa! Dar, partea goala a paharului are o semnificație, totuși - nuanțele paharului, amprentele se văd mai bine nu se mai pot ascunde, exclușii Elfridei Jelinek privind partea plină a paharului! uneori se combină amprente diferite poți să bei din același pahar alteori pot fi folosite amprentele și rujul care pot dezvălui secrete nescrise precum canapeaua lui Dali - (îți amintești atunci în Montmartre, ținându-ne de mână?) חֶלְקָהּ הַמָּלֵא שֶל הַכּוֹס הַכּוֹס עֲלוּלָה לְהִתְנַפֵּץ לְאַלְפֵי רְסִיסִים, כְּמוֹ מַרְאָה אֲשֶר עֲלוּלָה לְאַכְזֶבְךָ! אַךְ, לְחֶלְקָהּ הָרֵיק שֶל הַכּוֹס יֵש כַּוָּנָה גּוֹנֵי הַכּוֹס, טְבִיעוֹת – הָאֶצְבַּע מוּחָשִיּוֹת יוֹתֵר חַסְרוֹת אוֹנִים מִלְּהֵיחָבֵּא בִּלְהַבִּיט בְּחֶלְקָהּ הַמָּלֵא שֶל הַכּוֹס! מִדֵּי פַּעַם מִתְמַזְּגוֹת טְּבִיעוֹת – הָאֶצְבַּע הַשּוֹנוֹת תּוּכַל לִלְגֹם מֵאוֹתָהּ כּוּס וּלְעִתִּים לְהִסְתַּיֵעַ בָּהֶן וּבְגוֹן הַשְּפָתוֹן הָעֲשוּיִים לְפַעֲנֵחַ סוּדוֹת בִּלְתִּי מֻנְצָחים כְּמוֹ הַסַּפָּה שֶל דַאלִי (הָאִם אַתָּה זוֹכֵר אָז בְּמוֹנְטְמַרְטְר עֵת שֶטִּיַּלְנוּ יָד בְּיָד?) מַעֲדִיפָה אֲנִי לְהַצִּיגָהּ בְּאוֹר מוֹעִיל אוֹתָה כּוֹס פִּיוּטִית! אוּלַי יִשְתַּקַּפוּ בָּהּ צִבְעֵי הַקֶּשֶת כְּעֵין אַקְוַרְיוּם eu prefer să-l pun în lumina bună, acel pahar-poem atât de prețios se poate întâmpla să reflecte curcubeul precum un acvariu se poate asculta și un cântec la mai multe pahare, acordate simultan cu diapazonul minții prin atingere…murano murano bagheta magică a dirijorului, funcție de plin sau gol poți improviza… vuiește marea eu aș improviza solstițiul de iarnă pe această orgă șampanizată precum fântâna arteziană din orașul lui Gaudi אוּלַי נַאֲזִין לַנְּגִינָה שֶל כּוּסוֹת אֲחָדוֹת מְכֻוָּנוֹת בּוֹ זְמַנִּית בְּקוֹלָן הַתּוֹדָעָה עַל-יְדֵי נְגִיעָה קַלָּה ... מוּרַנוֹ מוּרַנוֹ ֹ שַרְבִיט הַקֶּסֶם שֶל הַמְּנַצֵּחַ עִנְיָן שֶל מָלֵא אוֹ רֵיק הָייִתִי מְאַלְתֶּרֶת אֶת הַלַּילָה הָאָרֹךְ בְּיוֹתֵר עַל עוּגָב זֶה מֻשְרֶה שַמְפַּנְיָה כְּמוֹ הַמִּזְרָקָה מֵעִירוֹ שֶל גַּאוּדִי. Harpa Spune-mi? mai găsești o a doua ca mine care împletește privirea cu muzica iar viața cu surâsul, harpa ta, harpa ta! Spune-mi te recunoști în aburii femeii din mine plescăind din dinții mici, ferestrău? și când te gândești m-am risipit atâta timp în aburii de cafea al anonimului poet! mă uit pe pielea mea e încă alergică! הָעוּגָב אֶמוֹר לִי ! הַתִּמְצָא עוֹד אַחַת כָמוֹנִי הַמְּשַלֶבֶת אֶת הַמַּבָּט עִם מוּסִיקָה וְהַחַיִּים עִם הַחִיּוּךְ, הָעוּגָב שֶלְּךָ הָעוּגָב שֶלְּךָ! אֶמוֹר לִי אַתָּה מְזַהֶה אֶת דְּמוּתְךָ בְּאֵדֵי הָאִישָה שֶבְּתוֹכִי מְשַכְשֵךְ בַּשִּנַּים הַקְּטָנוֹת, מַסּוֹרִית? בְּעוֹדִי מְהַרְהֶרֶת שֶבִּזְבַּזְתִּי זְמַן יָקָר בְּאֵדֵי הַקָּפֶה שֶל הַמְּשוֹרֵר הָאָנוֹנִימִי! מַבִּיטָה בְּעוֹרִי הוּא עֲדַיִן אָלֶרְגִּי! Turnul de fildeș În camera mea poate o lampă cu becul aprins, poate o carte deschisă la semnul tău, poate o vioară cu călușul căzut. în turnul meu, fildeșul s-a scumpit enorm, cimitirul elefanților e deja îngrădit mi-e frica de hoti, sunt mulți, Doamne! care vor să smulgă fildeșul pe viu, ca și poetului, ultimul cuvânt într-o zi norocoasă! מִגְדָּל הַשֶּנְהָב בְּחַדְרִי אוּלַי מְנוֹרָה עִם הַנּוֹרָה הַדּוֹלֶקֶת, אוּלַי סֵפֶר פָּתוּח בַּסִּימָנִיָּה שֶלְּךָ אוּלַי כִּנּוֹר עִם הַקֶּשֶת הַפְּגוּמָה בַּמִּגְדָּל שֶלִּי, הַשֶּנְהָב, הִתְיַקֵּר נוֹרָא, בֵּית הָעָלְמִין לְפִילִים כְּבָר מְגֻדָּר חוֹשֶשֶת אֲנִי מִגַּנָּבִים, הֵם כָּל כָּךְ רַבִים אֶלֹהִים! הָרוֹצִים לִתְלוֹש עַל חַי אֶת, הַשֶּנְהָב כְּמוֹ מֵהַמְּשוֹרֵר אֶת מִלַּתוֹ הָאַחֲרוֹנָה בְּיוֹם בַּר מַזָּל! Auschwitz Sântem vii Sântem martorii sântem supraviețuitorii Unui popor neiubit- Nici un avion din lume Nu a distrus drumul Spre Auschwitz- Nici un tren al morții n-a fost impiedicat să ajungă la destinație. Cuptoarele i-au primit cu brațele deschise pe cei ce nu aveau decât o vină, erau evrei… Sântem vii Sântem copiii lor Cei care mai cântă Șalom אוֹשְוִּיץ אָנוּ בַּחַיִּים אָנוּ הָעֵדִים אָנוּ נִיצוֹלֵי עַם לֹא אָהוּב אַף לֹא מָטוֹס אֶחָד הִפְצִיץ אֶת הַמְּסִילָה לְאוֹשְבִיץ אַף לֹא רַכֶּבֶת מָוֶת אַחַת עֻכְּבָה מִלְּהַגִּיעַ לַיַּעַד. הַכִּבְשָנִים קִדְּמוֹ אוֹתָם בִּזְרוֹעוֹת פְּתוּחוֹת אֶת אֵלֶּה שֶלֹּא דָּבַק בָּהֶם אֶלָּא חֵטְא יָחִיד הֱיוֹת יְהוּדִים... אָנוּ בַּחַיִּים אָנוּ יַלְדֵיהֶם אֵלֶּה שֶעוֹדֶנּוּ שָרִים שִירֵי שָלוֹם Sântem unicul popor din lume care nu avem o bucurie întreagă, pentru ca fiecare sărbătoare ne aduce aminte de cei uciși fără a lăsa urme de sânge- arzând ca niște torțe …și n-a fost pe timpul Inchiziției ci,în secolul vitezei, al calculatoarelor, al Echilibrului Uman, atunci când le-au ars sufletele care se aud mereu, ca un murmur de glasuri chinuite- din ce în ce mai tare! 1983 אָנוּ הָעָם הַיָּחִיד בָּעוֹלָם חָסַר שִמְחָה מְלֵאָה, כִּי כָּל חַג מַזְכִּיר לָנוּ אֶת הַהֲרוּגִים לְלֹא עִקְבוֹת דָּם בְּהִשָרְפָם כְּלַפִּידִים וְלֹא הָיָה בִּתְקוּפַת הָאִינְקְוִיזִיצְיָה כִּי אִם בַּתְקוּפָּה הַנְּאוֹרָה, הַמְּתֹעֶשֶת, הַמְּמֻחְשֶבֶת, הַמְּאֻזֶּנֶת, עֵת שָרְפוּ אֶת נִשְמוֹתֵיהֶם הַהוֹמִיּוֹת עֲדַיִן, כְּעֵין הָמוֹן קוֹלוֹת מְעֻנִּים- יוֹתֵר וְיוֹתֵר חָזָק! 1983 Transmisie directă fragmente Jurnale de razboi, din adăposturi și saloane De pe drumuri și servicii obligatorii, de dincolo și de la noi, de oriunde unde nu suntem iubiți politica defăimării lui Paganini ! Haifa sub bombe...necontinuare, absurdul zilelor aliatoare, iulie de foc 19.07.2006 Calculatorul împrumutat nu știe românește și Nu va știi Haifa, Nordul Israelului sub tirul Katiușelor Inima îți iese din piept la fiecare alarmă Soarele apune de fiecare dată în acel moment. Stare de beatitudine Frustrantă, aberantă. Suni la copii sau copiii mai sună Legaturi telefonice isterizante, necesare Ce repune inima în piept cu migala chirurgicală Te informezi ieșind din adapostul ventuză שִדּוּר יָשִיר - קְטָעִים יוֹמָנֵי מִלְחָמָה, מֵאֲתָרֵי מַחְבּוֹא וְסַלוֹנִים מִדְּרָכִים וְשֵרוּתֵי כְּפִיָּה, מֵהַצַּד הַשֵּנִי וּמֵאֶצְלֵנוּ, מִכָּל מָקוֹם שֶבּוֹ אֵינֶּנוּ אֲהוּדִים, פּוֹלִיטִיקָה שֶל הַשְמָצַת פַּגַנִינִי! חֵיפָה תַּחַת הַפְגָזוֹת....אִי-רְצִיפוּת, הָאַבְּסוּרְד שֶל יְמוֹת הַמִּקְרִיּוּת. יוּלִי בּוֹעֵר 19 - 07 – 2006 הַמַּחְשֵב הַמֻּשְאָל לֹא יוֹדֵעַ רוֹמָנִית וְלֹא יֵדַע... חֵיפָה, צְפוֹן הָאָרֶץ בִּטְוָח הַקַּטְיוּשוֹת הַלֵּב קוֹפֵץ מִמְּקוֹמוֹ עִם כָּל סִירֶנָה הַשֶּמֶש שוֹקַעַת בְּכָל פַּעַם בְּאוֹתוֹ הָרֶגַע מַצָּב הָאֹשֶר מְתֻסְכָּל, מְגֻחָךְ. Mirosi aerul privești Muntele Carmel și identifici fumul și focul provocat De katiușe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane Urechile-mi țiuie de fiecare dată Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în abis, sirene nefinisate, asta e...să închidem ceasul deșteptător, Sora mea îmi zice să-mi țin geanta cu acte Legată de gât Să fac duș înainte sau dupa caderea katiușei? "Locurile Sfinte" și ele atăcate, terorism puturos aruncat peste ape! Transpirația curge pe noi șiroaie Visez să ne întoarcem la casele noastre ... Visez Triumful Esterei! אַתָּה מְצַלְצֵל לַיְּלָדִים אוֹ שֶהַיְּלָדִים עוֹדָם מְצַלְצְלִים קְשָרִים טֶלֶפוֹנִיִּים הִיסְטֶרִיים, נְחוּצִים מְשִבִים אֶת הַלֵּב לִמְקוֹמוֹ בְּקַפּדָנוּת כִירוּרְגִית בְּצֵאתְךָ מִן הַמִּסְתּוֹר מֵעֵין כּוֹס רוּחַ אַתָּה מִתְעַדְכֵּן מְרַחְרֵחַ אֶת הָאֲוִיר, מַבִּיט עַל הַר כַּרְמֶל וּמְזַהֶה אֶת הֶעָשָן וְאֶת הָאֵש שֶל הַקַּטְיוּשוֹת, הָרוֹבַע, שְאוֹן אוֹרוֹתַי הַשְּקוּפִים אֲנִי חָשָה צִפְצוּפִים בְּאָזְנַיִם בְּכָל פַּעַם כָּל שָאוֹן מַקְפִּצִנִי מֵהַכִּסֵּא וּמַשְלִיכֵנִי לַמְּצוּלוֹת סֵירֶנוֹת נְטוּלוֹת גִּמּוּר, זֶהוּ זֶה....נִסְגוֹר אֶת הַשָּעוֹן הַמְּעוֹרֵר, אֲחוֹתִי בְּדֵעָה לִשְמוֹר עַל תִּיק הַמִּסְמָכִים קָשוּר לְצַוַּארִי הָאִם לְהִתְקַלֵּחַ לִפְנֵי אוֹ אַחֲרֵי נְפִילַת הַקַּטְיוּשָה? אַף "הַמְּקוֹמוֹת הַקְּדוֹשִים" מֻתְקָפִים, טֶרוֹר עָצֵל מוּעָף מֵעֵבֶר לְיַמִּים! הַזֵּעָה נוֹטֶפֶת עָלֵינוּ בְּקִילוּחִים חוֹלֶמֶת לַחֲזוֹר לְבֵתֵנוּ חוֹלֶמֶת עַל "נִצְחוֹנָהּ שֶל אֶסְתֵּר"! Vinul roșu Ca să ne păstrăm dragostea târzie trebuie să ne dozăm forțele ca și cum am degustă un vin vechi să-i simțim tăria în cerul gurii cu ochii întredeschiși să-i vedem bănuțul clătinându-se și cercul gradelor legănându-se ca un hamac sofisticat. יַיִן אָדֹם כְּדֵי לְשַמֵּר אֶת אַהֲבָתֵנוּ הַמְּאֻחֶרֶת יֵש לְמַנֵּן כּוֹחוֹתֵינוּ כְּעֵין טְעִימַת יַיִן נוֹשָן לָחוּש אֶת נִיחוֹחוֹ בַּחֵךְ בְּעֵינַיִם פְּתוּחוֹת לְמֶחֱצָה לְהַבִּיט בִּפְנֵי הַיַּיִן הַמּתְעַגְּלוֹת בְּנִעֲנוּעִים מַעֲגָלִיִּים כְּמוֹ עַרְסָל עַרְמוּמִי. Vocea interioară Unde mă întorc dau de vocea mea interioară, nu o ascult, cu toate ca instinctul mă aruncă la vale; uneori sânt plagiată, îmi aud vocea falsă care-mi dictează: nu te duce acolo, nu întinde mâna celei sau celui care nu-ți recunoaște mersul! dar nu mă las sânt mai puternică decât ei, zic - și ma împing în valuri să primesc în față stropii de venin! הַקּוֹל הַפְּנִימִי לְאָן שֶאֲנִי לֹא פּוֹנָה נִתְקֶלֶת אֲנִי בְּקוֹלִי הַפְּנִימִי, אֵינִי מַקְשִּבָה לוֹ, לַמְרוֹת שֶהַיֵּצֶר מַשְלִיךְ אוֹתִי לַמִּדְרוֹן, לְעִתִּים שִירַי נִגְנָבִים מִמֶּנִּי וּמַאֲזִינָה לְקוֹלִי הַמְּזֻיָּף הַמְּצַוֶּה אַל תֵּלְכִי לְשָם, אַל תּוֹשִיטִי הַיָּד לִפְלוֹנִי אוֹ לִפְלוֹנִית שֶלֹא מְזַהִים אֶת לֶכְתֵּךְ! אַךְ אֵין אֲנִי מְוַתֶּרֶת חֲזָקָה אֲנִי מֵהֶם, אוֹמֶרֶת לְעַצְמִי - וְנִדְחֶפֶת לְתוֹךְ הַגַּלִים לַחֲטוֹף בְּפַרְצוּף אֶת טֵפּוֹת הָרַעַל! Pace Pacea asta cu stofă întoarsă pe dos În firavul gând al oamenilor De a ne regăsi în ceva Si când oare? Pacea asta zgomotoasă Pasăre împăiată Cu ochii mari, speriați Ca și copiii nou-născuți. Pacea asta tropăită și amărâtă Rostogolită în vise Ca o minge viu colorată Privită cu legătura la ochi, transparentă Și nimic din întimitatea cuvântului Așteptat când nu e prea târziu. Pacea asta, cadou nedespachetat Într-o zi de Șabat, o zi virgină și veșnică Dupa toate experiențele atât de triste Și umilitoare! Pacea asta, floare de cactus, șapte într-o zi! שָלוֹם הַשָּלוֹם הַזֶּה עִם אָרִיג הָפוּךְ בְּהִרְהוּרָם הָרָפֶה שֶל בְּנֵי הָאָדָם לְמַעַן נֵּאָחֵז בְּמַשֶהוּ וּמְעַנְיֵן מָתַי? הַשָּלוֹם הָרַעֲשָנִי הַזֶּה צִפּוֹר מְפֻחְלֶצֶת עִם עֵינַיִם גְּדוֹלוֹת וּמְבֹהָלוֹת כְּמוֹ הָרַך הַנּוֹלָד, הַשָּלוֹם הַזֶּה הָרָמוּס, וְהַמְּיֻסָּר מְסֻחְרָר בַּחֲלוֹמוֹת כְּכַדּוּר צִבְעוֹנִי נִצְפֶּה דֶּרֶך רְטִיַּת הָעַיִן הַשְּקוּפָה וְאֵין מְאוּמָה מִצִּנְעַת הַמִּלָּה צָפוּי מָתַי שֶלֹּא מְאֻחָר מִדַּי. הַשָּלוֹם הַזֶּה, שַי בְּעוֹדוֹ בַּעֲטִיפָה בְּיוֹם שַבָּת, יוֹם תָּמִים וְנִצְחִי לֱאַחַר נִסְיוֹנוֹת כָּל כָּךְ כּוֹאֲבִים וּמַשְפִּילִים! הַשָּלוֹם הַזֶּה, פֶּרַח קַקְטוּס, שִבְעָה בְּיוֹם אֶחָד! Cartierul meu neglijat Destăinuri la o cafea, când megafoanele se aud "Allah e binecuvântat" în cartierul meu cel slut- am expediat în van invitația, poemul- mai mult, nu fac parte din grupul, prietenii, cu care tu comunici! m-ai lasat singura cu mine, în augustul ăsta infectat de caldură și pricini, dar reproșurile sunt o vagă amintire, cum multe devin vagi prietenii, vagi reacții... cafeaua de azi e amară. שְכוּנָתִי הַזְּנוּחָה שִיחַת רֵעִים עַל כּוֹס קָפֶה, עֵת נִשְמָעִים הָרַמְקוֹלִים "אַלְלַהֻ אַכְּבָּר"!, בִּשְכוּנָתִי הַזְּנוּחָה - לַשָּוְא שִלַּחְתִּי הַזּמּוּן, הַפּוֹאֶמָה – אֵינִי שַיֶּכֶת יוֹתֵר לַקְּבוּצָה, הַחֲבֵרִים, עִמָּם אַתָּה מְתַקְּשֵר! עָזַבְתַּנִי לְנַפְשִי, בְּאוֹגוּסְט הַזֶּה הַנָּגוּעַ חוֹם וּמְרִיבוֹת, אַךְ הַהַאֲשָמוֹת הֵן זִכְרוֹנוֹת עֲמוּמִים, תְּגוּבוֹת מְעֻרְפָּלוֹת... הַקָּפֶה שֶל הַיּוֹם מַר. Noaptea la Ierusalim Ierusalim, noaptea viselor, divinitatea atât de aproape, dispare aroganța spirituală, apare grădina noastră în lumina feerică, revelația Zidul Plângerii noastre singura scenă din viața în care te simți tu însuți spatele la public cu degetele răsfirate, plângând cu inima pe zidul de granit te rogi pentru copiii tăi, poporul tău când lumea-ți pare surdă... și zidul împietrit îți dă speranță, îl părăsești, încet, cu fața spre el, simțindu-i încă energia, te întorci apoi, spre cei care te-au rănit, ne-au rănit, și încerci din nou să-nfrunți legea junglei noastre. Ierusalimul meu, redă-mă. redă-ne, e timpul secolului promis! לַיְלָה בִּירוּשָלַיִם יְרוּשָלַיִם, לֵיִל הַחֲלוֹמוֹת, הַשְּכִינָה כָּל כָּךְ קְרוֹבָה, נֶעֱלֶמֶת הַיְּהִירוּת הָרוּחָנִית, מוֹפִיעָה גִּנָּתֵנוּ בְּאוֹרָהּ הַקָּסוּם, הַהִתְגַּלּוּת כֹּתֶל הַדְּמָעוֹת שֶלָּנוּ הַמָּקוֹם הַיָּחִיד בּוֹ אַתָּה הִנְּךָ אַתָּה הַגַּב לַקָּהָל בְּאֶצְבָּעוֹת פְּתוּחוֹת, בּוֹכֶה הַלֵּב נִצְמָד לְכֹתֶל נוֹשֵא תְּפִילָה לְמַעַן יְלָדֶיךָ, לְמַעַן עַמְּךָ עֵת עוֹלָמְךָ נִכָּר חֵרֵש... אַבְנֵי הַכֹּתֶל מַעֲנִיקוֹת לְךָ תִּקְוָה, בַּעֲזָבְךָ, אַט, פָּנֶיךָ מֻפְנוֹת כְּלַפָּיו, בְּעוֹדְךָ חָש אֶת עָצְמָתוֹ, אַתָּה חוֹזֵר אַחַר-כָּךְ, כְּלַפֵּי אֵלֶּה שֶפָּגְעוּ בְּךָ, שֶפָּגְעוּ בָּנוּ, וּמְנַסֶּה מֵחָדָש לְהִתְגַּבֵּר עַל חֻקֵּי הַגּ'ינְגֶּל שֶלָּנוּ יְרוּשָלַיִם שֶלִּי, הֲשִיבִינִי. הֲשִיבֵנוּ, זֶהּ הַזְּמָן לְהַבְטָחָתֵךְ! Coapsa mea Coapsa mea n-o să te atingă Voi viețui alături de o ea Și lângă tine Voi construi mereu curcubeul virtual Ca un pod de suspine Coapsa mea nu te va atinge Nu te va spulbera Nici lacrimi nimic Doar muzica asta divină revedere la revedere! Silaba ta mă doare, Doar atât! הַיָּרֵךְ שֶלִּי הַיָּרֵךְ שֶלִּי לֹא תִּיגַע בְּךָ אֶתְקַיֵּם עַל יָדָהּ וְעַל יָדְךָ אַתְקִין בְּהַתְמָדָה הַקֶּשֶת הַוִּירְטוּאָלִית כְּעֵין גֶּשֶר אֲנָחָוֹת הַיָּרֵךְ שֶלִּי לֹא תִּיגַע בְּךָ לא תִּזְרֶה אוֹתְךָ לֹא דְּמָעוֹת לֹא כְּלוּם רַק הַמַּנְגִינָה הַזּוּ הַקְּדוֹשָה הִפַּגְשוּת בְּהִתְרָאוּת הַטְעָמָתְךָ מַכְאִיבָה לִי, זוּ בִּלְבָד! Borges Paradisul e ca o bibliotecă lacrima curge șiroaie orbul galbenului plăcut fără stres nu e nici un joc... nu e nici un truc poetul se spune se scrie dragostea apare ca un Dumnezeu orb... בּוֹרְחֶס גַן הָעֶדֶן הִנּוֹ כְּעֵין סִפְרִיָּה הַדְּמָעוֹת זוֹלְגוֹת כְּנַחַל עִוֵּר לַצָּהֹב הָאָהוּד לְלֹא מוּעָקָה אֵין כָּאן מִשְחָק.... אֵין כָּאן תַּחְבּוּלָה הַמְּשוֹרֵר נֶאֱמָר נִכְתָּב הָאַהֲבָה מוֹפִיעָה כְּמוֹ אֱלֹהַּ עִוֵּר... Teiul lui Eminescu M-am născut aproape de teiul lui Eminescu... ani de-a rândul l-am urmărit în încărunțire – era sprijinit de o cârjă metalică betonată – părea un om invalid cu părul de culoarea toamnei. uneori apărea imaginea sa conturată perfect în teiul – sprijinit, obosit și singuratic. stăteam cuminte pe o bancă și priveam metamorfozarea (cu siguranță că dacă l-aș săruta acum n-ar mai spune nici un cuvânt) nu puteam să spun nimănui acest lucru... clipa îmi aparținea întru totul. doar vântul transforma apariția sa într-un vârtej de frunze. הַתִּרְזָה שֶל אֶמִינֶסְקוּ נוֹלַדְתִּי עַל-יַד הַתִּרְזָה שֶל אֶמִינֶסְקוּ שָנָה בְּשָנָה עָקַבְתִּי אַחֲרָיו בְּעֵינַי בְּשֵיבָתוֹ הָיָה נִתְמַךְ בְּקַבַּיִם מַתַכְתִּיּוֹת מְבֻטָּנוֹת – נִרְאָה הָיּה כְּבַעַל-מוּם שַעֲרוֹ כְּגָּוֶן הַסְּתָו. דְּיוֹקָנוֹ הָיָה מוֹפִיעַ לְעִתִּים מֻבְלָט הֵיטֵב בַּנּוֹף - שָעוּן, יָגֵעַ וּבוֹדֵד. הָיִיתִי יוֹשֶבֶת עַל הַסַּפְסָל בְּהַבִּיטִי עַל שִנוּיֵי תַּדְמִיתוֹ (לוּ הָיִיתִי מְנַשֶּקֶת אוֹתוֹ כַּעֵת לַבֶטַח לֹא הָיָה אוֹמֵר מִלָּה) לֹא יָכוֹלְתִּי לוֹמַר זֹאת לְאִיש הָרֶגַע הָיָה כֻּלּוֹ שֶלִּי רַק הָרוּחַ מְשַנָּה מוֹפָעוֹ בְּסִחְרוּר עָלָיו.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
