Sunt ca un porumbel acum,
ce-n zbor mă-nalț,
sub raze fine, albe, pure și divine,
Sunt porumbelul ce aduce pacea-n lume
Oriunde eu, voi zbura în această lume,
peste mii de turle, case, lanuri și ogoare,
peste cele șapte mării și peste oceane.
Mă voi odihni în drumul meu,
în sfinte locuri și pe mâini sfințite,
de atâta rugăciune înaltă,
pe porți-ferestre de iubire și trăire,
Sfintele Mânăstiri Creștine,
Cruci sublime,
locul împlinirilor divine,
tinda raiului, poarta cerului,
unde fericirea creștinilor
se împarte din vasele cele înalte
din cerul serafimilor.
Și-am să zbor pe drumul meu,
spre cerurile heruvimilor,
să-i duc solie lui Dumnezeu
despre smerenia creștinilor,
iubirea... și faptele lor,
trăirea și credința strămoșească,
Ortodoxia noastră dreaptă,
poartă de iubire înaltă.
Între pământ și rai
pe calea laptelui sfințită,
urcă toți sfinții tăi Doamne
poteca din univers albită
Iubirea lor ce luminează,
Iubirea Ta ce lăcrimează.




09.06.2009 Romeo - Nicolae + ASiIiVro