liberi de-a fi tot, ne-am smuls, ne-am despărțit
pân' la glezne, până la genunchi, pân' la îngemănarea
cromozomilor în semnul infinit,
pân' la mâini, pân' la urechi, sprâncene... liberi
de-a fi tot, rămași ce-am fost a fi...
fluxul mării aruncat pe Limb ieri -
trupul nostru dornic de stihii.
apele s-au dus, ne-au mai chemat, ne cheamă-n
ultima indivizibilă celulă, matcă-sâmbur...
însă pe nisip, perechi, urme de oameni...
simetrie axială... și iluzia: nu-s singur!
simetrie axială... și iluzia: nu-s singur!
fiindcă-am fost ca niciodată - forme
siameze - pierderea mă sperie
o! părinții mei, părinții tăi, - enorme
foarfece, ne-au decupat odată din materie
de filozofie: "unu fără unu este unu".
"moare numai cine-o să se-mpartă".
liber de-a fi tot, rămâi - ne-adună
ultima indivizibilă constantă.
liber de-a fi tot, rămâi - dacă te doare
singura ta formă, singura ta viață,
neputințe pluricelulare
de părinte, carpen, lup, verdeață,
de iubită, de-al tău frate geamăn,
de cioban, mesie, ghilotină,
de vieru, miorița, geam în-
spre europa, joseph k., de violină,
de 1907 (o mie nouă sute șapte),
"unsprezece elegii", de porc de câine,
de-a-ncerca oricare ALTÃ moarte
dacă nu te strânge, dacă-ți vine,
de lehuză, abator, icar, de vini
prea reale, telescop, imaginea
lui... fiindcă ai doi umeri, două mâini,
împreună-le pe piept la marginea
mării... liber de-a fi tot, rămâi... doar nu lua
marea de sub cap, pusă ca pernă -
e refluxul trupului-n celula
ultimă indivizibilă eternă
vale-a plângerii