poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-08 | | Și zborul are gărgăunii lui. Când zboară sus, foarte sus, când zboară într-o parte, când pe dedesubt, de n-ai cum să-l prinzi. Orice pasăre zboară în toate părțile. Numai părțile nu zboară. Păi dac-ar zbura părțile, ar zbura și întregul. Iar dacă zboară întregul ce mai rămâne întreg? Nu mai avem întreg-întreg, adică întreg la minte, care adunat cu altul să facă doi întregi la minte. De unde rezultă că dacă sunt doi, mai pot fi și alții care să zboare. Și ce-i cu asta? veți zice. Lasă lumea să zboare, dacă vrea pielea ei! Stați așa: eu n-am spus că pielea zboară. Nu mă băgați în necaz. E bine că zboară păsările. și avioanele. Câte mai… zboară. Atât. Că ce ne facem dacă ne zboară ideile? Să ne vedem, adică, ideile pe gardul vecinilor? Că zboară cutare sau cutărescu, e bine. Doar n-oți fi vrâd să prindă rădăcini. Știm destui care-au prins rădăcini încât nu-i mai poate smulge nimeni din betonul lor. Eu nu vreau să zbor. Mi-e frică de înălțime, dar mai ales de căderea de la înălțime. Că dacă există un secret al zborului, acesta e: nu înălțarea la înălțime, ci căderea de la înălțime!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate