poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-27 | | Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu În noapte sori bătrîni se-ntorc spre obîrșia lor niciodată uitată. Singurătatea mea răsună prin satul cu coperișele negre. Dacă ai fi cu mine ți-aș spune: uite, acesta e drumul pe unde mînam dobitoace sfinte cu biciul; uite, aceștia-s arinii subt care smulgeam aripi din sînge de paseri. Mai trăiesc și astăzi - fantastice - morile cu roțile grele de mușchiul verde al apei. Lîngă un veac trecut mai stăruie casa unde mi-am făcut intrarea în cîntecul zilei. Þi-aș arăta plinicarul și șura pe-a cărei streșină grea îmi aruncam mărunți și albi dinții de lapte - sămînță magică din care trebuiau să crească cei noi. Þi-aș arăta poarta întunecată, unde pune-am frunză mîntuitoare de leuștean să apăr de strigoi laptele și ugerul vacilor. Pe-aci mi-am trecut trupul gol al copilăriei prin flacăra anilor. Pe-aci s-a furișat și vremea ce mi-a adus desăvîrșirile în rău. Totul a fost un joc despletit în lumină mare pe uliți. Tot mai trist, tot mai trist s-a întețit apoi îndemnul întoarcerii. Cînd m-am trezit om și cuget împlinit, singurătatea mea răsuna înaltă prin lume. Dobitoacele sfinte s-au dus subt pămînt. Sîngele de paseri e mut. - Vreau să rămîn aici cîntare pentru trecut peste odihna pietrelor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate