poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-24 | |
Batranii ingeri...
Iar mi-au arat gradina Cu plugul greu pe umeri Ei semanau lumina Din mine. * Prea multe rani Le ustura obrazul Dar nu plangeau Ci-si asteptau ragazul Cuminti. Cotoarele de aripi Se mai miscau a zboruri Pierdutele visari Si vesnicele doruri De cer umpleau pamantul. Si-n ochii lor de flacari Mai aspru-i chinuia Nu ranile, nici truda Ci cantul Si cuvantul Ne-ingeresc Din ei. * Eu ii priveam. Si dintr-o data Mai ingeresc ca niciodata Mi se facuse-un dor de Paradis, Dar nu stiam aievea De e vreun gand nemernic Ori e vreun vis aiurea Mai fericit ca mine Sau poate chiar Mai trist. * Prea omenesc eram Cu visuri prea-ndraznete. Pleoapele razlete Mi le-a deschis cu mana Un inger bland Cu-aripile prin ceruri Mai albe Ca lumina. M-a dus in camp Si pe ogorul reavan Nu era nici un inger Sa-mi semene gradina. * Mi-am inteles visarea... Si gandul din nestire, Prea om sunt langa ingeri Si-n carne port cu mine Prea multa omenire. * As mai putea acuma Sa strig, sa scriu, sa cant Sa rup din mine patimi La gura de mormant! Dar mai raman in lume... Sa-mi mai visez gradina Ce-i tainic semanata De-arhangheli Cu lumina! * Adio, ingeri tineri Cu crestetul prea sfant In taina, printre vise Cu ochii-ntinsi spre ceruri Eu ma opresc acasa Eu imi raman... Pamant!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate