Sub pielea mea se scriu noi începuturi
E timpul să-nțeleg că n-am scăpare
Ciudat, dar totul potrivit îmi pare
La fel ca trecerea prin anotimpuri.

Sunt ca un cub de rocă fără formă
În mâna unui sculptor care știe
Să smulgă pietrei pâlpâirea vie
Înnobilând-o-n taină cruciformă.

Și totul se transformă-n bătălie
De zodii și de legi neiertătoare
Plecată sunt demult de la izvoare
Și merg pe drumul către, cine știe...