fata mea isi astepta moartea prin statii de autobuz
si isi impreuna genunchii in semnul literei ´v´,
spunea o rugaciune in gand,apoi imi adormea in brate cu ochi grei,
ce taiau in felii marunte carnea din care imi era alcatuit sufletul...
iar duhul meu murdar se razvratea precum o vrajitoare ce urma a fi arsa pe rug.

...o gaseam impietrita,mereu pe aceeasi banca
la capatul strazii,cu capul plecat spre marea de maci infloriti
aduceam cu mine un sac petecit,
o adunam pe toata,pana la ultima particula
luandu-ma de gat cu vantul,
ce muscase ca o fiara insetata din trupul ei suav,atat de firav...
eram egoist,o voiam pe toata doar pentru mine,
pe cand el,numai el...vantul,o daruia peste tot ca un fiu risipitor