Te ud cu lacrimi și frunza ți-o sărut...
Iubite trandafire japonez cărunt,
Eu am să plec și poate-am să te uit,
Nu știu de cineva te va uda sau
frunzele uscate din ramuri le va curăța.

Nu știu ce se va întâmpla...
Și dacă atunci când voi pleca
ÃŽmi vei uita atingerea !

Îți țin în palme floarea ruginie
Care deja s-a ofilit, atunci când eu
în clipe amăgitoare pe neștiute
larg m-am risipit.
Așa și floarea vieții mele se va topi
Precum lumina candelei de-o zi !
O zi de ÃŽnviere:
Credință, dragoste și miere.
Tăcere și poate înviere.
Și-atunci când nu voi mai fi
Poate te-oi regăsi
Și iar și iar te-oi îngriji,
Alături tu să-mi fii.
Te rog, flori ruginii și altora
Să dăruiești din dragostea
Pe care-o s-o primești.