poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-18 | |
Ploaie,
spala-mi sufletul de dezamagiri, purifica-mi tu sentimentele si emotiile ce-mi trec prin vene in inima si prin bataile ei pline de regrete in tot trupul, dandu-mi viata! Ploaie, lasa-ti tu stropii reci sa-mi curete mintea, sa stearga toate gandurile patate ce s-au izbit de marginea durerii incretite in capul meu, formand creierul! Spala-mi tu orice amintire ce mai bantuie inauntrul lui... Da, spala-mi creierul cu picaturile tale! Ploaie, spala-mi buzele, sa cada toate saruturile, ce inca le simt, de pe ele; stinge-mi tu pasiunea ce-a ars atata amar de vreme pe buzele mele! Ploaie, te rog, lasa-ti stropii sa-mi curete ochii, apoi obrajii si-ntreaga fiinta! Da, ploaie, ploaie de sus, arunca-ti in ultima clipa a noptii, cand intre vis si realitate mai poti sa m-atingi cu aripa ta vindecatoare, o ultima salvare! Curgi peste mine ca o lava mistuitoare, fara de simtire sa purifici toate desertaciunile ce mi-au aruncat in pacat si trupul si sufletul si mintea deopotriva! Spala acum, in clipa tacerii, tot ce ma apasa, ca ma nelinisteste, ca sa pot din nou sa ascult cum imi vorbesti prin codul atingerii de fereastra inimii mele! Ploaie, uneori te simt atat de distanta, de parca te-ai izbi in geamul meu cu ura si cu tipete de moarte! Te vreau din nou sa vii cu dorinte, cu mangaieri si cu soapte... sa bati in ferastra mea cu sarutari din partea ingerilor, sa ma chemi in limba cerului sa-ti deschid, ca sa pot sa-ti patrund in singurul strop de placere ce se zbate pe fereastra inimii mele! Ca o vena sparta de minuni tu curgi de sus pana-n coltul de jos, lasand o speranta aburita sa se prelinga in urma atingerii tale! Ploaie, asculta-mi glasul... pe tine te chem, invelita in alb si albastru, sa-mi atingi prin sarutul tau rece si inima si sufletul si mintea si buzele si ochii si tot ce tremura inauntrul fiintei mele... Ploaie, prelinge-te pe trupul meu pana cand, in nestiuta alintare, ma vei spala de orice intinare...!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate