Sferele deschise


Materia e banală. iubesc răspunsul întrebării
și plîng în pragul porții.
doar o lumină poate explica o umbră
și sfîntul e lacrima care urcă înapoi în ochi.


vreau să ridic mărul înapoi în pom.


aștept înțelesul care este așteptat de la-nceputul
lumii –
înțelesul sfîrșitului ei pentru a ști cum să mă
supun lui.
iar dacă, înțelegîndu-mi pe deplin moartea,
aș ierta astfel lumea,
aș ierta-o și aș înțelege-o ca pe-o
moarte...


pun
o cruce și plec
mai departe.