tabloul a lăsat culori ude pe degetele viitorului neînțeles
a înecat pensulă în lacrimile creatorului
nu s-a mai pictat
înghite seva pământului
îsi vrea chipul terminat în oglinda cerului
de-o parte aprinde focul înălțând sângele războaielor
de alta își îngroapă morții
caută culorile pierdute în spirala anotimpurilor
răsucită spre existența unei alte lumi

m-am trezit pictor fără șevalet
ținând pe genunchi pământ
jumătate ars de soarele ce atârnă-n penel lumina
jumătate se strânge în bezna oaselor goale
am pictat în dorința de a îmbrățișa viața
colorând un infirm
și-a îngropat brațele pe pânza veșnic albă

în oglinda cerului rătăcește un infirm