Pășesti pe umbre de ceață,
Atingi petale ruginite.
Mângâi roua rece cu fața,
Rostești versuri rănite.

Cioburi de lumină străpung
Pielea albă, risipindu-se;
Culori șterse te ajung,
Le surprinzi furișându-se.

Tot ce strecori în pași moi
Tresare ca un licurici speriat.
Săruți, din carte, file noi,
Ascunzi într-un capitol alb.