miroase a iarbă-n cetate târziu și caut numele tău printre porți dărâmate
nu mă săruta încă ploile se-ntorc mirate a toamnă
mai lasă-mă-n flori pe colină fără limpezi ape între poduri


nu mai pot citi nici o carte mă-mpiedic de târgul frumoasei
sub bolta ei îmi zimbește alt înger din sud


îmi amintesc o veghe la vremea când nu mai picura ambrozia-n palmă
mama îmi grăia că trăiesc pentru o singură fericire în sus


mă rugam să cobor între oameni cu mantia cuvintelor nedeșirată
abia atingând scările poemelor cu o singură întâmplare de argint


de-acum voi scrie doar pe-o lacrimă de copil
între timp duhurile și-au purtat pământurile în miez de cer