poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-11 | |
Tăcerea-și scutură poamele pe umerii mei,
Îmi rupe halatul dezgolindu-mă. Privesc nudul sinelui meu putrezit. Și cred că mâine moartea mă va schimba-n fluture de noapte: Să zbor atent în jurul unui bec numit: viață Tăcerea-și scutură poamele pe umerii mei, mă lasă lunii care nu-i pe cer în astă noapte. Căldura-i o vitregă unealtă Ce nu taie de-a curmezișul unei inimi deznodate de artere pe nisip… Toată neputința mi se spânzură de jugulară Ca un parazit ce trezește cataracta inimii. Și când respir, fiecare nod din gât se citește: puncte, puncte, puncte… Aș vrea să pot savura Căderea-n abis unde măcar un pic aș fi atinsă de vânt rece Tăcerea-și scutură poamele pe umerii mei, Și pot vorbi doar eu cu mine însămi: Aș vrea să-mi dau un nume dar luna nu mă lasă: Zice că-s necoaptă și adâncă, Lumina ei n-ajunge pân` la mine Și noaptea încălzește și mai mult cu firimiturile stelelor de ieri și de azi! Tăcerile mele mă spânzură de lume, Mă-ncheagă de-a curmezișul norilor de ploaie, să curg peste această caniculă supremă unde nici speranța nu se mai joacă de-a ploaia sau de-a vântul…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate