poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-10 | |
Căci nimeni nu poate acum să m-aline
Și-n patul meu plâng și de loc nu mi-e bine La tine mi-e gândul și tot socotesc Cam cât te iubesc... Deodată te văd cum te-apropii de mine Încerci să mă mângâi, e cald și mi-e bine Totu-i frumos și e bun până când Încep să plâng... Așa de aproape! Și nu-ți pot atinge Părul ca noaptea...și ochiul îmi plânge. În jur numai aburi și ceață și fum Și te vreau acum... Încep să te caut; Ești chiar lângă mine. Sfioasă-mi întind mâna albă spre tine Dar când să te-ating, tu te spargi în bucăți Ca și-n alte dăți... Te vreau înapoi și te caut prin noapte, În juru-mi sunt numai fantome și șoapte. Doar iele găsesc și le-ntreb de-au zărit Vreun duh rătăcit... Și nimeni nu știe că sufletu-mi plânge Din ochi îmi curg lacrimi, din inimă sânge Și caut întruna, dar tot nu găsesc Al tau chip îngeresc... Deodată apari...dar ești demon acum! Din ochi îți ies flăcări iar pe nări scoți fum! Turbat de furie-n ureche-mi șoptești Că nu mă iubești... * Din pat și coșmar abia-n zori m-am trezit. Acum îmi dau seama ce mult te-am iubit. Târziu e și iarnă-i, dar încâ-ndrăznesc Să te mai iubesc... (E firesc...)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate